Aglomeratie si pizza in forma de inima

Luni, 15 Februarie 2010 | Bacau, foto, Pareri personale | 1 comentariu

Ieri a fost Valentine’s Day. Aseara am fost in oras, iar prima oprire a fost la Arena Mall Bacau.

De cand am plecat de acasa ma asteptam la aglomeratie, dar n-am crezut ca nu voi gasi macar o masa la care sa beau un suc. Forfota se simtea inca de la intrarea in parcare, unde accesul se facea cu greu. Va imaginati cam care era atmosfera: masini multe, injuraturi, claxoane, in fine.

Intru in mall si vad multa lume, cupluri, flori, cadouri, aud muzica, si identific multe alte lucruri specifice unei zile de acest gen. Fac slalom printre zecile de grupuri de prieteni si reusesc sa ajung la etajul doi, destinatia mea. Nu doream decat sa ma asez pe un scaun ori fotoliu si sa comand o ciocolata calda si o cola pe care sa le beau discutand cu prietenii mei, asa cum fac de obicei cand ies in oras.

Stupoare. Fie ca era vorba de mici crasme, fie de restaurante, toate mesele si scaunele erau ocupate. Am mai facut o tura si tot nu am gasit locuri. Noroc de un amic de-al meu care a avut o idee absolut geniala, si anume sa mergem la cafeneaua din incinta Cinema City. Acolo erau doua mese libere. Am baut o ciocolata calda foarte buna, am vorbit ce-am vorbit, dupa care am plecat din mall. Urmatoarea oprire a fost restaurantul La Michelle. Si aici era aglomerat, nici nu ma asteptam la altceva.

Doream sa mancam o prajitura. Va recomand tiramisul pe care il fac aici. Dupa parerea mea, e cel mai bun in oras. Din nefericire, nu aveau. Am stat ce am mai stat si ni s-a facut foame. Am comandat cu totii pizza. Dupa cum am spus si aseara pe Twitter, am mancat o pizza in forma de inima, asa, ca de Valentine’s Day. Poate pare putin cam deplasat sa pozez ce mananc si sa pun pe Twitter, dar mi se pare cel putin interesanta ideea de a face o pizza in forma de inima.

Si-am inghitit si Valentine’s Day 2010. Sa vedem daca de Dragobete va fi la fel. Eu cred ca nu.

1 comentariu la “Aglomeratie si pizza in forma de inima”

  1. ursaqe 15 Februarie 2010 at 17:24 Permalink

    Îmi place că ai surprins esența oricărei forme de distracție la români: înjurăturile și aglomerația! Altfel nu se poate!


Lasa un comentariu