La finalul anului trecut, Asociația Pro Democrația (APD) a realizat, în cadrul proiectului Fii SIR! – Student Implicat de România, un studiu privind implicarea civică a tinerilor și a descoperit, printre multe alte realități interesante, un lucru pe care eu, Academia Tinerilor și mulți alți oameni interesați de sectorul de tineret îl știm de ceva vreme: Consiliul Național al Elevilor este nefuncțional.
Citez din Raportul de cercetare al APD:
Tot în categoria „nefuncţionalitate” poate fi amintită funcţionarea Consiliilor Elevilor (CE). Apariţia acestor instituţii este localizată la începutul anilor ’90, odată cu demararea reorganizării structurilor de învăţământ. Prin Programul PALTIN au fost atunci înfiinţate primele CE, la nivelul şcolilor generale, care urmau să aibă au rol consultativ, prin crearea unui cadru de dialog între cadrele profesorale şi elevi. Ulterior, astfel de consilii au fost create şi în licee. În fapt, puţine dintre aceste CE şi-au îndeplinit menirea în a încuraja dezvoltarea ideilor venite din partea tinerilor şi formarea lor, în spiritul implicării în viaţa socială; activitatea multora este pur formală, decizia aparţinând, de fapt, cadrelor didactice.
În plus, același studiu scoate în evidență mica măsură în care Consiliul Elevilor și substructurile sale (la nivel de regiune, județ și liceu) sunt cunoscute printre tineri. La întrebarea „ce organizaţii de tineret cunoşti în localitatea/comunitatea din care faci parte?„, consiliile elevilor sunt undeva la coadă, după organizațiile de tineret ale partidelor, cluburi sportive, asociații profesionale, asociații civice etc. Chiar și fan-cluburile le-au luat fața la nivel de notorietate.
Am memorat deja aceste date, care cred că ne vor folosi în toamnă, atunci când va începe procesul în contencios administrativ pe care l-am intentat Ministerului Educației și Cercetării Științifice, în încercarea de a resuscita reprezentarea tinerilor din mediul preuniversitar și, desigur, de a spori implicarea elevilor în treburile comunității. CNE-ul trebuie să devină independent sau să dispară.
Este absolut imposibil pentru liderii elevilor să se lupte pentru drepturile colegilor lor când sunt subordonați Ministerului Educației, ISJ-urilor și directorilor de școli. De asta nici nu știu tinerii prea multe despre aceste structuri, iar dacă știu, nu au încredere în ele. Pentru că liderii lor stau la cutie de frica profesorilor și a adulților obsedați de control și totodată speriați de o eventuală mișcare civică independentă a elevilor.