Boala asociațiilor de tineret: organizăm ceva frumos, dar nu cerem nimic celor care decid

Vineri, 29 Mai 2015 | Pareri personale, Studenti, Tineret | 1 comentariu

În ultimii ani, în special după ce voluntariatul a devenit o chestie ce trebuie mai mult bifată la CV decât simțită și făcută din convingere sau pasiune, societatea civilă din zona de tineret s-a dezvoltat, lucru care a dus la o intensificare a activităților pentru tineri.

Din păcate, multe evenimente sunt organizate doar ca să fie la număr: ONG-urile de tineret (aici includ consiliile elevilor, asociațiile studențești, fundațiile care gestionează voluntari) să arate că au activitate și eventual să cheltuiască niște bani publici/granturi internaționale, iar voluntarii/participanții să aibă ce să pună pe Facebook și, desigur, în sfântul CV. Nu generalizez, dar e un fenomen răspândit.

Până la urmă, nu e o chestie chiar așa rea. În loc să stea prin baruri sau în fața calculatorului, mai bine vezi tinerii că simulează implicarea. Totuși, hai să fim sinceri unii cu alții și să facem diferența între cei care se implică pentru a schimba ceva și cei care o ard ong-ește doar la impresie, iar în ultima categorie includ și organizațiile care organizează proiecte de dragul de a avea ce pune la finalul anului în raportul de activitate.

pentru cv pentru cv everywhere

Chestiunea la care vreau să ajung e că oricât de umplutură ar părea unele acțiuni, ele sunt tentante și chiar pot fi transformate în ceva util pentru societate, contribuind sau declanșând o schimbare în bine. Desigur, asta dacă acele organizații de tineret au curaj să afirme sus și tare de ce organizează acțiunea și ce ar putea să facă autoritățile pentru rezolvarea problemei pe care o vizează. Pentru că da, multe proiecte care par flower-power vizează de fapt probleme reale din comunitate, însă organizatorii fie nu se pricep să pună punctul pe i, fie aleg să fie părtași la greșelile sau nepăsarea decidenților (guvern, primărie, CJ, școală, universitate etc.). Varianta a doua e cea mai plauzibilă, mai ales în cazul organizațiilor care trăiesc din finanțările diferitelor autorități publice. De cele mai multe ori e vorba de o autocenzură care și pe politicieni îi amuză: nu le-am cerut nimic, dar e bine că nu ne pun probleme.

Exemple concrete:

– UNSR (ultima oară când am verificat era o aripă a PSD-ului) organizează pe 4 și 5 iunie Bicicliada 2015. În loc să facă din asta un subiect național și să spună că studenții sunt așteptați să pedaleze pentru că vor piste și parcări pentru biciclete pentru a ajunge mai ușor și mai eco la facultate, UNSR o bagă pe aia cu importanța mișcării zilnice ca scop principal al evenimentului. În cazul în care chiar v-ați gândit să militați pentru asta, cred că un campionat de sex la munte ar fi mers mai bine.

– Consiliul Național al Elevilor (o structură plutitoare a Ministerului Educației căreia zilele îi sunt numărate) a avut ieri un maraton de întâlniri cu guvernanții noștri dragi. În loc să îl tragă de urechi pe Victor Ponta că a plafonat prin ordonanță decontarea navetei elevilor, pe Rovana Plumb (ministrul muncii) să o întrebe dacă lucrurile pe care le învățăm în școală ne pregătesc pentru piața muncii, iar lui Liviu Pop (ministrul pentru Dialog Social) să îi spună că elevii ar trebui consultați atunci când Guvernul modifică pe nepusă masă Legea Educației, reprezentanții elevilor din România au zâmbit frumos, au semnat un protocol de colaborare care nu schimbă nimic și au repetat câteva teme false servite de guvernanți.

– În loc să ia atitudine și să ridice problemele studenților pe care îi reprezintă la rectorat, în senatul universitar sau în consiliile facultăților, membrii USR reprezentanți ai studenților din Universitatea București s-au întâlnit miercuri seara la o dezbatere pentru a completa niște chestionare care vor da naștere unei banale statistici. Data viitoare mă gândesc să vin cu un tricou pe care scrie hârțogăraie & să ne facem că facem.

Curaj, tânăr fricos!

cne semnare parteneriat unicef

1 comentariu la “Boala asociațiilor de tineret: organizăm ceva frumos, dar nu cerem nimic celor care decid”

  1. robin good 29 Mai 2015 at 01:54 Permalink

    stii vorba aia cu cere si ti se va da… un sut in fund?
    sa fim seriosi, ma Cristi! Crezi ca asa se vor schimba lucrurile? Cu ONG-istii? Tot politicul poate schimba…


Lasa un comentariu