Cetățeni activi care nu se dau jos din pat fără finanțări de zeci de mii de euro

Mă știți, apreciez, relatez și practic implicarea civică, numai că această atitudine nu ține de foame și nici nu cred că ar trebui să constituie mijlocul prin care un om cu aspirații spirituale, civice, politice să pună mâna pe niște bani.

Fie că faci curățenie pe casa scării sau ceri coșuri de gunoi pe strada ta, fie că faci un proiect pentru protecția animalelor sau pentru promovarea transparenței decizionale în rândul autorităților, implicarea în comunitate ar trebui să vină la pachet cu calitatea de cetățean, nu în urma unui proiect finanțat cu nu știu câte zeci/sute de mii de euro din nu știu ce grant extern.

Să nu mă înțelegeți greșit, n-am nicio problemă cu cei care se luptă pentru rezolvarea unor probleme din societate de ani de zile și, pentru a mări impactul demersurilor, apelează la un grant. Totuși, cred că am tot dreptul să-i privesc cu suspiciune pe cei care prima dată au în vedere cum să își monetizeze eforturile (prin salarii) și abia apoi iau în calcul modalitățile prin care pot rezolva o problemă a comunității/societății.

Am luat contact cu mai multe organizații non-guvernamentale în ultima perioadă. Nu de puține ori le-am adus în atenție tot felul de probleme prezente mai ales la nivel local, iar discuția cam asta era:

• Facem ceva? (eu)
• „Da, bun, hai să scriem un proiect și să găsim o finanțare”.
• Păi problema cum o rezolvăm?
• „A, păi vedem apoi, facem niște mese rotunde, niște traininguri la munte, broșuri, vedem noi”.
• Da, bine, dar problema trebuie rezolvată cât mai curând, știți, sunt persoane care sunt afectate.
• „Asta e, trebuie să ai răbdare. Hai, când vii să scriem un proiect pentru finanțare?”
• Nu mai bine punem presiune pe autorități?
• Noi suntem pozitiv, nu ne certăm cu nimeni.

Ce-ar fi să vedem implicarea civică nu ca pe un pretext pe care să îl folosim ca să ne câștigăm traiul, ci ca pe un dat care vine împreună cu calitatea de cetățean? Sau măcar să stați în banca voastră și să nu pozați în cocoși sau salvatori ai orașului? Asta dacă vreți cu adevărat să fiți „cetățeni activi”. Și pentru Bacău, dar și pentru România.

Dacă ar fi să mă iau după această specie de ONG-iști, mă încadrez la categoria „fraieri”. Niciuna dintre isprăvile mele civice din ultimii ani nu a venit ca rezultat al vreunei finanțări externe, așa cum încearcă unii să spună. Da, am fost voluntar al unor organizații naționale, dar remunerația mea pentru proiectele pe care le-am desfășurat în ultimii este fix 0. Ba chiar îmi dă cu minus dacă e să calculez toate eforturile pe care le-am făcut. Eu, spre deosebire de alții, nu mi-am decontat drumurile până la ședințele/evenimentele autorităților publice și cu asta am spus tot.

Articole recomandate:

1. Era odată un elev care a luat bacalaureatul fără stres
2. Asociația Muze Colorate și Teatrul Bacovia au simulat un proces care ne costă 143.000 de euro
3. Niște mii de euro care șomează
4. Traseismul costă 2 milioane de euro la PP-DD
5. Mâine prestez la call center, cei care mă sună având ocazia să câştige 50 de euro