Joi, 5 Ianuarie 2012 | internet, Pareri personale | 1 comentariu
4 tweet-uri, 4 concedieri. Fast Company ne arată cum patru inşi şi-au pierdut job-ul din cauza mesajelor postate pe twitter. Nu-i de joacă, căci şi Marius îmi spunea zilele trecute la un blogmeet că un tip a fost la un interviu de angajare, după care a postat pe twitter o chestie de genul “Mişto locul ăsta de muncă, pot freca menta toată ziua aici dacă mă angajează ăştia“. Interesant este că şeful pe resurse umane i-a dat un reply în care i-a spus că cererea de angajare a fost respinsă. Mare grijă la ce postaţi în online, căci ce spuneţi pe blog, Twitter sau Facebook poate avea repercusiuni mari asupra voastră în viitor, sau chiar în prezent, precum în cazul pe care l-am descris pe scurt mai înainte! Eu, în general, am o gură slobodă şi recunosc că mai scap în mediul virtual lucruri de care îmi este ruşine. Se întâmpla rar şi am învăţat pe parcursul acestor ani de online să fiu reţinut şi să mă gândesc de două ori înainte de a posta ceva, chiar dacă este vorba de o simplă glumă. Prin noiembrie, am scris pe Twitter că doi colegi de clasă au fost exmatriculaţi pentru absenteism. Mi s-a părut a fi un lucru corect şi bun în economia disciplinei şcolare şi cred că acesta a fost motivul pentru care am răspândit vestea pe Twitter. La scurt timp după (câteva zeci de minute), aflu că un ziarist a sunat la şcoală să ceară lămuriri. De unde putea să ştie ziaristul respectiv (nu dau nume) un lucru atât de cald dacă nu de pe contul meu de Twitter? A fost o decizie bună a consiliului profesoral din liceul meu şi nu am ezitat să o scriu undeva. Este, dacă vreţi, un exemplu de bună practică ce merită mediatizat. Însă altceva vreau să subliniez: faptul că ce scriem pe Facebook sau Twitter ne poate transforma într-o sursă bună de informaţii care să fie urmărită îndeaproape de o grămadă de oameni. Spre exemplu, pe Twitter @kristofer93 mă urmăresc circa 2 000 de persoane, iar pe Facebook am peste 1 000 de abonaţi. Sunt nişte cifre care mie îmi dau de gândit. Mă fac mai responsabil şi mai grijuliu cu informaţiile şi zvonurile pe care le propag oră de oră.
Kristofer.ro
Blogul lui Cristian Ghingheș
1 comentariu la “Conturile de Twitter şi Facebook reprezintă spaima locului de muncă?”