Evenimentul care m-a adus ieri la Baza Sportivă Dinamo, echipa mea de suflet din copilărie (vă rog să nu aruncați cu pietre-n mine), a fost finala Cupei Coca-Cola 2014. S-a jucat pe masă nu numai cu două cupe, una pentru băieți și una pentru fete, ci și cu biletele spre tabăra internațională de fotbal de la Olympic Sport Training Center „Giulio Onesi” din Roma pentru fiecare dintre jucătorii echipelor campioane.
Ca să elimin suspansul, voi menționa câștigătorii înainte de a face pe comentatorul sportiv. La fete au câștigat craiovencele de la Liceul Tehnologic Auto, în timp ce la băieți titlul a fost ridicat de elevii Colegiului Tehnic Feroviar „Mihai I” din București. Mă pun în locul lor și cred că e foarte plăcut să fii medaliat de Bogdan Stelea sub ochii părinților și ai prietenilor care au venit să te vadă și să te susțină. Apropo de asta, au fost prezenți cel puțin câteva sute de spectatori în sală pentru cele două meciuri decisive. La intrare au fost taxați. Nu, nu li s-a cerut bani pentru intrare, ci au fost taxați cu Coca-Cola și freebies.
Eu m-am așezat în tribună și am început, desigur, ceea ce făceam de dinainte să scriu pe blog: fotografii. Să stai cu aparatul foto la ochi în încercarea de a surprinde cele mai bune cadre și să fii cu adevărat atent la joc nu e ușor. Am reușit însă. Meciurile de minifotbal sunt fragmentate și sunt mai ușor de urmărit, zic eu, față de cele de fotbal. Bine, ce n-am reușit niciodată este să înțeleg mingea aceea grea și mică, dar asta e altă poveste.
Chiar dacă scorul finalei feminine a fost 17-3 în favoarea craiovencelor, bătălia a fost mare pe teren. Nu știam că fetele sunt atât de rele între ele și la fotbal! S-a lăsat cu nasuri sparte și priviri tăioase. Echipa Colegiului Tehnic Nicolae Bălcescu Voluntari (tricouri galbene) a avut în teren o individualitate (Ana-Maria Vasile) care stăpânea incredibil „pucul”, dar era doar ea. Înțelegeți ce vreau să zic. Cum fotbalul e un sport de echipă, n-ai nicio șansă să câștigi de unul singur.
Ce m-a frapat cel mai tare a fost antrenorul fetelor din Voluntari, la fel de sever și vocal cum era antrenorul meu când făceam fotbal de performanță în liceu. La cea mai mică greșeală, Sala Dinamo răsuna. „Bă, ce ți-am zis să faci?” Modelul Halagian, vorba lui Marius Matache, vecin de tribună. Cât despre câștigătoare, am savurat felul în care suveica de pase progresa de-a latul terenului și ducea mingea în plasa porții echipei adverse.
La băieți, treaba a fost clară. Colegiul Tehnic Feroviar „Mihai I” din București (echipament mov) a fost o formație de mingicari, în timp ce băieții Colegiul Tehnic Aurel Vlaicu din Baia Mare au mizat pe forță și ghiogăreală. Scuzați-mi termenul, dar așa numeam noi la fotbal stilul ăsta de a arunca mingea din spate în față și de a faulta sistematic adversarii. Uneori poate să meargă această tactică, drept dovadă băimărenii le-au pus probleme serioase feroviarilor în prima repriză, chiar conducându-i la un moment dat.
A fost și o altercație pe teren, calmată rapid de arbitri. Cred că acela a fost un moment decisiv. Feroviarii din București au înțeles jocul și au început să combine. După pauză s-au distanțat, iar meciul s-a încheiat 8-3, în aplauzele susținătorilor veniți în număr mare.
Acestea au fost pe scurt finalele Cupei Coca-Cola 2014, o competiție care a agrenat la nivelul României 6.000 de liceeni, fiind astfel cel mai mare campionat de fotbal pentru liceeni. Cupa Coca-Cola este unul dintre programele Coca-Cola România care promovează un stil de viață activ și echilibrat, dezvoltat în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale.
Vă las cu fotografiile de ieri.