Nu-i nicio rușine să îți ceri scuze în fața celor care te-au ales

Sambata, 16 Noiembrie 2013 | Pareri personale, Politica | 2 comentarii

Atunci când nu ai citit la viața ta, nu ai învățat prea mult și, mai ales, ești un caracter slab, după ce ești votat sau ajungi într-o funcție, începi să o iei razna. Ce vreau să spun este că oricât de bine intenționat ar fi un om politic, dacă acesta este slab, egoist și nepăsător, puterea sau iluzia puterii îl va îmbolnăvi. Ceea ce tocmai v-am descris sumar este nemenționat în tratatele de medicină (oare de ce?) și poartă un nume: Sindromul Hubris sau boala puterii.

Vă invit să citiți pe această temă un fain studiu din Jurnalele Oxford. În fine. Ideea de bază este că oricât de tare și sus ești, e posibil să greșești. În astfel de momente, negarea greșelilor e cea mai tentantă atitudine, dar nu și cea mai sănătoasă și benefică. Nici pentru cel care greșește, nici pentru cei reprezentați de respectivul individ.

Exemplu. Obama înțelege asta. Nu o poți ține la nesfărșit pe-a ta și trebuie să îți asumi lucrurile pe care le-ai inițiat și care merg rău. Transparența ajută și calmează populația. Cel mai puternic om al lumii a ieșit joi într-o conferință de presă și și-a făcut “mea culpa” pentru modul defectuos în care se aplică reforma sănătății în SUA. Din rațiuni ce țin de imagine sau nu, important este că a făcut-o și că i-a mai calmat pe oameni.

obama mea culpa

Al doilea exemplu. După ce a recunoscut că este dependent de droguri ilegale și alcool, Rob Ford, primarul orașului Toronto, a declarat că “primește destul sex oral acasă” și că “s-ar putea să fi condus în stare de ebrietate”. Bai mai mult, a pronunțat și “pussy” live. Multe greșeli. A organizat o conferință de presă, și-a cerut scuze pentru limbaj, a făcut clarificările necesare și a cerut ajutor. Un ditamai omul, atât la propriu, cât și la figurat, a cerut public ajutor.

Funcțiile sunt trecătoare. Demnitatea, greu de recăpătat. Omenia, necesară.

2 comentarii la “Nu-i nicio rușine să îți ceri scuze în fața celor care te-au ales”

  1. carmen 17 Noiembrie 2013 at 09:46 Permalink

    la noi, in Romania: never !

  2. Nedelcu Adrian 17 Noiembrie 2013 at 17:42 Permalink

    Sindromul Hubris… Aici includem pe Ponta şi pe Antonescu. Iar de cerut scuze… includem toată clasa politică, tineretul cuprins.
    Ceva exemple din viaţa politică românească, în viziunea ta?


Lasa un comentariu