Religia, mână-n mână cu petițiile

Vineri, 21 Noiembrie 2014 | Politica | 5 comentarii

Unul dintre subiectele cele mai arzătoare din România, în sensul că provoacă dezbateri aprinse, este religia. Discuțiile despre religie au devenit și mai pasionale în ultima perioadă, date fiind alegerea unui protestant, Klaus Iohannis, în fruntea țării, decizia Curții Constituționale cum că religia nu mai este obligatorie în școli, dar și implicarea vădită a Bisericii Ortodoxe în campania electorală.

Aceste dezbateri nu provoacă numai certuri și supărări, ci dau naștere și unor petiții online. Vreo 3 astfel de inițiative am găsit staționând pe pereții virtuali ai unor prieteni și am zis că ar fi păcat să nu le trec în revistă.

Iată ce mai coc mințile compatrioților noștri:

Aia cu botezarea lui Klaus Iohannis e noaptea minții. Referitor la ultimul punct, partea cea mai amuzantă și totodată tristă e că am colegi/colege de generație care studiază la drept și care afirmă că decizia Curții Constituționale privind religia în școli este neîntemeiată din punct de vedere juridic. Da? Ei, nu mai spuneți! Ați citit articolul 29 din Constituția României, document pe care ar trebui să îl visați?

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

preoti sfintire centrul de afaceri bacau

5 comentarii la “Religia, mână-n mână cu petițiile”

  1. Madalin Blidaru 22 Noiembrie 2014 at 01:08 Permalink

    Nu sunt la drept, dar ma aflu printre cei care considera ca e o decizie abuziva. Varianta anterioara nu avea contradictii cu Constitutia. Astept motivarea.

  2. Tudor Vasiliu 22 Noiembrie 2014 at 01:28 Permalink

    Mă amuză tare toți cei care fac petiții online. Ca și cum, petițiile online sunt soluția la diverse probleme. Nu vreau să intru pe un tărân necunoscut, dar sunt curios dacă în România a contat cândva, pe undeva, o petiție făcută online.

  3. Marius Ghincea 22 Noiembrie 2014 at 02:09 Permalink

    Mădălin, varianta anterioară limita libertatea de conștiință și impunea o situație inedită în care părintele/elevul trebuia să se retragă de la un curs facultativ la care nu s-a înscris anterior, total anormal. Cursurile de religie, fiind centrate pe credințele spirituale ale persoanei, trebuie să asigure respectarea libertății de conștiință ale celorlalți, iar forma anterioară a legii nu o făcea. Trebuie avut în vedere și faptul că elevii care se retrăgeau de la religie erau ostracizați și stigmatizați în multe cazuri. Prin schimbarea din opt-out în opt-in, așa cum e normal, doar copiii care vor pot să urmeze cursurile de religie, fără a-i mai afecta direct și într-un mod intolerabil pe cei care nu doresc. Este un pas în plus către progres, către o societate seculară, fundamentul toleranței religioase și a respectării credințelor religioase.

    • Madalin Blidaru 22 Noiembrie 2014 at 03:11 Permalink

      De acord, sunt legate de credinte. Pentru libertatea de constiinta, cum ai zis si tu, exista varianta de opt-out. Avem situatia in care o imensa majoritate este pusa sa completeze formulare fara rost. Nu am citit niciun studiu sociologic care sa arate ostratizarea/stigmatizarea si amploarea ei din tara. S-ar putea sa fiu subiectiv avand experienta studiului la religie a tuturor religiilor abrahamice, avand lectii despre etica, morala si a rolului modernizator al crestinismului le teritoriulactual al Romaniei.

      • Marius Ghincea 22 Noiembrie 2014 at 07:12 Permalink

        Cum să îl pui pe copil să se retragă de la ceva la care nu s-a înscris inițial? Mie mi se pare mai normal ca elevul să se înscrie la cursul de religie, aratând astfel că dorește să aibă respectivul curs. Cel care vrea trebuie să ceară, nu cel care nu vrea.


Lasa un comentariu