„Românii din diaspora nu au ce câuta pe liste.” Nu, zău?

Ieri, la prânz, am ascultat România în direct, la Europa FM, cu Moise Guran. Tema emisiunii: Cât contează dreptul de vot al celor plecați? Sunt stupefiat în legătură cu ce am auzit din gurile celor care au intrat în direct:

  • Ar trebui ca, la părăsirea țării, dreptul de vot să fie suspendat;
  • Sunt din diaspora. Nu mi se pare normal să decid pentru cei din România, dar eu și cu soția mea am fost la vot.
  • Diaspora nu plătește impozite la noi în țară, deci nu are drept de vot;
  • Sunt împotriva celor care votează din afara țării pentru că cei de acolo o duc mult mai bine decât noi, cei din țară;

De fapt, toată această chestiune se rezumă la articolul 36 din Constituția României, care are 2 alineate mari și late. Este simplu: orice persoană care deține cetățenie română și care a împlinit 18 ani are drept de vot (și de a fi numărat, evident). Punct.

17 thoughts on “„Românii din diaspora nu au ce câuta pe liste.” Nu, zău?

  1. Diferențe dintre românii de-acasă și cei de afară sunt. Aproape toți cei plecați pe care îi știu fie văd România ca pe o țară de lumea a treia în care se mănâncă supă cu mâna, fie uită cum o duceau înainte să-i găsească civilizația în străinătate. Vorbind la general, românii de acasă sunt mai bine ancorați în realitate decât cei din diasporă, dar nu e un motiv să le negăm dreptul de vot. Dacă mergem după raționamentul ăsta ajungem la numere de doar câteva mii de votanți. Ăsta e jocul, urmăm regulile. Și mai apoi, vreau să cred că un român din diasporă care merge să voteze, poate printre puținii care fac un asemenea efort, o face dintr-o convingere rațională, deci îl duce capul mai mult decât pe votantul român obișnuit.

    1. Marius, că vedem – dar mereu sub semnul îndoielii, că România e o ţară din lumea a treia, este datorită faptului că din ea iese această imagine. Când ninge se acoperă toată ca şi cum nu am avea utilaje. Când face cald se seacă totul ca şi cum nu am avea apă sau nu am avut utilaje de irigat terenurile. Politicienii se bălăcăresc în văzul lumii -interne şi externe. Ba mai mult, consider că este o jignire să spui că e o ţară din lumea a treia… o jignire pentru cei de-acolo. Cel puţin ei nu au posibilităţile, avuţiile şi şansele pe care le-am avut şi le avem noi.
      Sunt de 7 ani în Italia şi chiar nu vreau să uit cum o duceam în România. Nu prost – aş fi mincinos dacă aş spune asta, o duceam fără speranţă şi fără viitor. Şi nu voi uita niciodată pentru că acea imagine, acele momente, sunt motorul care mă face să trag tare aici, să fiu eu şi să fac totul ca să nu pierd traiul de aici.
      Că românii sunt bine ancoraţi în realitate e adevărat. Dar se cam neagă această realitate. Şi nu uita că sunt puţini dintre cei plecaţi care nu au pe nimeni în ţară. Eu am părinţii şi un frate în România. Şi de fiecare dată îmi mai spun câte o poveste despre cum e traiul acolo. Deci cunosc realitatea.
      Şi în afară de realitate cunosc şi mentalitatea. Mentalitate de care m-am lovit astăzi. Poţi citi pe blogul meu dacă binevoieşti despre ziua mea de azi.
      Cu mâna pe inimă şi sufletul împăcat am vrut să merg la vot pe 29 iulie. Dar ajuns acolo şi văzând iarăsi zemifleala aceea că îi făceam pe săracii funcţionari să lucreze şi duminica am făcut cale-ntoarsă, deoarece absenteismul meu şi a altora a echivalat cu un nu categoric, nu doar ca răspuns la întrebarea referendumului ci pentru toată situaţia.
      Mulţumesc Cristian pentru spaţiul acordat. Mulţumesc Marius pentru opinia ta.

  2. Discursul ar fi mult mai lung. Şi cum o spun de fiecare dată poate cei din afară ar trebui să fie unicii care să voteze, deoarece suntem mai puţin influenţaţi de circul numit politică. Şi nu pentru că nu ne interesează România ci pentru simplul fapt că, fiind în afară, avem o viziune mai clară asupra lucrurilor, cum trebuie să fie şi cum trebuie să meargă acestea.
    Suntem făcuţi trădători şi laşi… Dacă dorinţa mea de a sta mai bine, cu probleme cât mai puţine înseamnă laşitate, atunci voi fi un laş pentru toată viaţa.
    Cam toţi românii dinafară şi-ar dori să revină acasă. Dovadă stă faptul că mulţi şi-au făcut sau cumpărat casă în România – eu sunt unul dintre ei, deşi vine o dată pe an timp de o lună în România.
    Votul este o responsabilitate, un drept dar şi o obligaţie civică. Dar a vota bine, a exercita acest drept, este un lucru greu de făcut, mai ales pentru cei cărora le-a rămas doar speranţa. Şi aici mă refer la cei din ţară, care votează doar în speranţa că se va schimba ceva.
    Vor să îmi ridice dreptul de-a vota?! Ok! Unde semnez? Dar să îmi ridice şi cetăţenia iar în acelaşi timp să îmi redea demnitatea, libertatea de a merge cu capul sus, nu ca acum când de fiecare dată când sunt întrebat de unde vin spun cu ruşine din România iar interlocuitorul meu schimbă atitudinea faţă de mine.

    1. Pai, nu e normal ca votul sa vina din dorinta/speranta de a schimba ceva? Motivul pentru care nu am plecat si nu voi pleca din tara, chiar daca in afara as sta mai bine cu probleme cat mai putine, este pentru ca vreau sa pun osul la treaba si sa schimb ceva aici. As putea sa spun ca sper ca voi avea un impact, cat de mic, cel putin asupra celor din jurul meu. Un lucru e cert, daca nu esti in Romania, nu poti sa schimbi Romania. Cel multi poti vota pe unii sau pe altii, dar la nivel social, unde e cel mai mult de lucru, nu ai niciun efect.
      Decat daca ai vreo fundatie si investesti in tara:p

  3. nu ma interesaza politica.am o deviza: „asa cum pe Ei nu ii intereseaza de mine, pe mine de ce m-ar interesa de Ei? e vorba de ei, polticienii.de aceea utimizez media pentru informare in afara de talk-show-uri. revenind: nu uitati ca cei care au plecat nu au plecat de prea mult bine. excludem pe cei plecati la studii si cu job-ri bine platite, unele de elita.au au plecat exasperati, altii umiliti, iar altii, mai putini pentru aventura. dar toti au in suflet farama aceea de dor de tara. sufera ei acolo, sufera parintii ramasi sa le creasca copiii, sufera tara ca nu are cine contribui la PIB si fondul de pensii…si atunci de ce sa nu-i acceptam la vot? macar asa sa poata sa isi exprime opinia…caci in tara lor nu au avut parte de nimic.atat le-a ramas.

  4. @Alex
    Tot respectul ca doresti sa faci ceva aici si nu ai intentia sa pleci. Acelasi respect al trebui sa-l ai si tu pentru alegerea altora, care fortati sau nu de conjuctura au fost nevoiti sa plece.
    –––
    Privit dintr-o perspectiva gresita, e usor sa te dezici de romanii de peste hotare. Dar pentru cei care nu baga de seama, ca majoritatea valorilor din Romania au luat si vor lua cursul strainatatii. Vorbesc despre oamenii care sunt competenti in foarte multe domenii si sunt romani, multi dintre ei formati in alte societati, pe sisteme nationale diverse dar foarte capabili in ceea ce fac si crede-ma, capacitatea lor de judecata ar trage mai mult in balanta de cat un numar gigantic si iresponsabil de batrani care au devenit fani ai OTV-ului, pomenilor electorale sau sa ajunga in situatia de a nu mai sti sa discearna pentru ei……e vorba despre oamenii din tara, acei de pe listele permanente.
    ––––––––––
    Din pacate, tot oamenii care au plecat in strainatate, stiu ca pentru a aduce lucrurile pe fagasul bun ar trebui sa „tragi pe o linie moarta” zeci de mii de angajati ai statului, politicieni etc, pentru a avea posibilitatea de a face ceva de la zero si a instaura „normalitatea” unor societati dezvoltate.

    Se poate scrie foarte mult, din pacate, circul politic va continua indiferent de rezultatele din septembrie.

  5. Depinde de care romani din diaspora vorbesti. Daca e vorba de cei plecati pe perioade lungi, la munca, sunt de acord sa li se suspende dreptul la vot.

    1. Au plecat? Drum bun. Ei sunt sclavi pentru straini, de unde timp sa stie ce se intampla in tara?
    2. Cum sa voteze ceva ce nu-i afecteaza? Isi rup spatele un an de zile prin straini, trantesc o vila in tara, pleaca iar si apoi sa voteze ca…sunt destepti sau de ce? Un om destept se descurca oriunde, nu doar in Occident 😉 Plus ca daca le-o trebuit Occident, acolo sa voteze.
    3. Din ce-am vazut in jur, majoritatea care au plecat sunt disperati dupa bani. Vor sa stranga cat mai multi, sa adune cat mai mult, sa aiba cu ce se da smecheri in tara. Nu au plecat pentru ca au facut tot ce se putea si tot saraci au ramas.
    4. Tot din ce-am vazut in jur, romanii din strainatate stau claie peste gramada inghesuiti intr-un apartament, pe bani putini pentru nivelul de acolo. Chiar daca e diferenta mare intre euro si lei, in strainatate se plateste cu euro, deci tot saraci sunt. Atunci care e smecheria? Pleci in afara sa devii mai sarac, te rupi de realitate si apoi vrei drept la vot?

    1. Stimata domnisoara/doamna Motolady
      E o vorba: daca taceai, filosof ramaneai.
      1) Multumesc de urare. Nu sunt sclavul nimanui. Ideea de sclav inseamna ca sunt proprietatea cuiva, ca nu sunt liber sa plec si sa fac ce vreau, cum vreau si cand vreau si, mai presus de toate, ca nu sunt platit pentru ceea ce fac. Acum te rog indica-mi un roman care poate afirma ca i se intampla aceste lucruri. Eu unul nu sunt. Am semnat un contract de munca. La fel si tu in Romania. Daca respect contractul acela, prin urmare si munca, sunt platit. Daca nu, raman fara munca. Pot sa plec cand vreau – se numeste demisie. Nu mi-a pus nimeni lanturi si m-a luat fortat la munca si in mod sigur, vazand ca am acces la internet, nu sunt tinut legat de vreun par sau ceva de genul.
      2) Daca e sa votez o fac deoarece ma afecteaza. Din cauza conditiilor am plecat din tara si tot din aceeasi cauza nu ma pot intoarce. Dar sincer, citind cele scrise de dumneavoastra, incet incet imi piere cheful sa ma mai intorc. Daca va place sau nu, pe noi astia de-afara ne afecteaza mai mult decat credeti si va imaginati.
      Inca nu am trantit o vila in tara, nici nu vreau. In schimb mi-am facut o modesta casa, doar 4 camere, un singur nivel. Si asta ca sa dau o mana de ajutor socrilor mei.
      Din cele spuse deduc ca, in parerea dumneavoastra, destept inseamna mai degraba hot, necinstit, „om de afaceri de origine romana”. Pentru ca eu am incercat sa fac totul sa raman in tara, mai putin furatul. Ce sa-i faci?! Mai sunt si oameni cu cinste si onoare.
      3) Nu sunt disperat dupa bani. Si ca mine multi, multi prea multi (scuzati-mi jocul grav de cuvinte). Sunt disperat dupa o viata buna, care in Romania nu o pot avea. Am muncit in Romania pentru un rahat de 11 milioane pe luna, cand plateam chirie 1250 de RON. Si munceam intre 12 si 14 ore la zi. Aici in Italia muncesc program de 8 ore pe un salariu de minim 1600 euro, care variaza in functie de ore suplimentare, de munca in deplasare si altele. Spuneti-mi acum va rog, unde am fost mai „sclav”? In Romania sau aici?
      Aici am reusit,. prin munca cinstita, ceea ce in Romania, tot prin munca cinstita, nici in urmatorii 20 de ani nu as fi reusit sa fac. Si includ aici imprumut bancar pentru a-mi cumpara casa – in conditiile in care sunt inca tinar, dupa toate legile si stim cum se acorda imprumuturile in Romania la cei tineri, masina noua (acum 5 ani) cumparata jumatate cu banii cash, jumatate prin finantare, o munca stabila si bine platita, o familie.
      Nu sunt genul acela care il blamati (dar totusi simt undeva o invidie). Nu fac bani ca sa ma dau smecher in tara. Ca nu am de ce. Ma consider doar un pic mai norocos si mai incapatanat. Si-atat. Nu am mai fost in Romania de vreo 3 ani, aproape 4.
      Iar ceea ce va scriu aici nu e ca sa arat ca am, ci ca sa vedeti cat de obtuz(a) sunteti in gandire si ca sunteti victima unor preconceptii.
      Sarac poate oi fi. Asta depinde de punctul de referinta luat in considerare. Dar sunt multumit de ceea ce am. Iar daca voi avea mai mult…bine. Pentru mine e important ca nu vine nimeni sa imi zica „da-mi ca ti-am dat!!
      4) Mi se pare ca nu ati luat seama la ceea ce ati vazut in jur!! Pentru ca nu stiu pe cineva care sa stea „claie peste gramada”. Si cunosc destui romani. Multi stau in chirie, cu familia sau singuri. Va platesc oricand un bilet de autocar pentru a veni aici si sa va duc prin casele prietenilor si sa va convingeti cat de „claie peste gramada” stau romanii aici.
      Si ca sa va faceti o idee despre viata de aici – costul acesteia, va dau cateva exemple de baza:
      – rosiile sunt 2 chile la 1,2€. Rosiile de salata
      – cartofii: 5 chile la 2,5 €
      – painea – si aici vorbim de painea in general, care este destul de variata si cu mult mai buna decat in Romania, este intre 0,9€ la kg si 2,4 € (painea mai „speciala”
      – pestele – vorbesc pe pestele pe care il mancam noi mai des, somon sau pastrav, este intre 6€ si 9€ la chil.
      Acum as vrea sa imi spuneti cat costa aceleasi produse la Dumneavoastra in piata! Veti realiza ca viata „libera” de roman in Romania e mult mai scumpa decat viata „de sclav” in alte parti.
      Smecheria cu dreptul de vot la cei dinafara este urmatoarea: (imi cer scuze cititorilor daca ma voi repeta) – noi, sclavii, nu mai suntem influentati de circul politicienilor, nu mai punem „botul” la agitatiile si vrajelile lor. Pentru ca stim si am vazut deja cum trebuie sa mearga lucrurile. Iar in Romania nu se intampla asta nici macar intr-un infim raport fata de aici.
      Inca o data…semnez oricand renuntarea la vot. Ca pana a se ajunge a schimba ceva prin vot, trebuie schimbata mentalitatea romaneasca, aici perfect ilustrata.
      Cam atat am vrut sa clarific Domniei Voastre. Cand doriti postez si poze, nu aici ci pe blogul meu.
      Multumesc pentru timpul si spatiul acordat si imi cer scuze pentru nuvela scrisa, dar ma aprind repede in fata unor mentalitati gresite.

  6. Fiecare vorbeste din ce vede in jur.

    1)Un soi de matusa (ruda mai indepartata) o plecat acum cativa ani la munca in Italia. A ajuns menajera la o familie care i-a luat toate actele, sa nu poata sa plece. Nici macar nu se putea intelege cu ei,ca nu stiau vreo limba comuna. Drumul pana la oamenii aia nu-l cunosc.

    Sor-mea a plecat sa-si dea rezidentiatul in Germania. Avea de invatat, dar participa si la operatii (neurochirurgie). Statea 16 ore/zi in spital. Operatiile se faceau cu ajutorul razelor X (sunt nocive, mai ales pe termen lung). Ca protectie avea un fel de vesta de plumb foarte grea si restul corpului ramanea expus. O operatie dura cateva ore.

    Un amic o plecat anul trecut, tot in Italia. Statea intr-un apartament cu 3 camere. Una din camere o avea el. Intr-alta era o familie cu un copil, in cealalta tot asa. 7 oameni in 3 camere. Mie mi se pare mult.

    2)Toti cei din diaspora spun ca se intorc si nu se intoarce niciunul. Fiecare cu motivele lui. Prin jurul meu se aude „gata, cumpar asta si nu mai plec”. Cumpara acel obiect si fie vor altceva, fie n-au bani sa-l intretina. Si, sincer, casa si masina au destui aici in tara, nu-i asta un motiv de stat prin straini.

    3) Destept nu inseamna „hot”. „Destept” inseamna sa-l duca capul pe om sa se orienteze spre un domeniu unde are o inclinatie. Apoi ii vine mult mai usor sa munceasca si, implicit, apare banul. In tara, nu prin straini.

    Legat de preturi, nu prea ma uit la ele cand fac cumparaturi si dintre toate enumerate mai sus, cumpar doar paine. Cea mai ieftina e 0.37 centi. Cartofi imi dau ai mei, rosii nu mananc si singurul peste care imi place il gasesc foarte rar. Dar pretul lui e acelasi si aici, si in strainatate (20 euro/kg, nu chilul)

    1. 1) Scuză-mă dar ca primă chestie… când pleci undeva trebuie să ştii măcar limba. Şi în mod sigur nu te angajează nimeni aici dacă nu ştii sau nu înveţi limba. Apoi acea mătuşă a ta putea oricând să se ducă să denunţe – este treaba de privare de libertate. Şi toată situaţia nu îmi sună a sclavagism ci a complăcere.
      În situaţia surorii tale… din nou vorba de alegeri făcute şi urmările lor. Şi iarăşi nu văd situaţie de sclavagism.
      Şi dacă ar fi chiar aşa mulţi – deşi 7 într-un apartament mare nu sunt mulţi, este pentru că unul dintre ei, cel care are apartamentul închiriat pe numele lui, face pe şmecherul, ca să nu plătească chiria, i-a pe alţii pe care îi înghesuie ca să „mai facă şi el un ban”. Iarăşi vorbim de alegeri făcute.
      2) Nu ştiu nimic despre tine şi nu vreau să te jignesc, nu este în intenţia mea. Dar din ceea ce spui tu îmi rezultă că într-un fel sau altul nu îţi câştigi 100% independent traiul, ci e mereu cineva care îţi mai „strecoară” câte ceva. Eh! Sunt oameni care vor şi fac totul ca să fie independenţi, să nu depindă de nimeni.
      Apoi dacă tu cunoşti anumite persoane nu poţi generaliza…E ca şi cum eu, gândindu-mă la acei câţiva motociclişti pe care îi cunosc mai bine, aş afirma că toţi sunteţi alcoolici, puturoşi, antisociali şi certaţi cu apa… Dar e aşa? Nu cred!

  7. Punct ? Ma tem ca punctul reprezinta dimensiunea creierului cuiva care nu pricepe o treaba atat de simpla precum cea care a generat ditamai scandalul acesta.
    Nu, draga, Cris, nu este vorba despre art 36 Const. Motivul tine de faptul ca nu se pune in discutie dreptul cetatenilor romani de a vota, indiferent de domiciliul permanent pe care acestia il au, ci de definitia CVORUMULUI.
    O lista permanenta este, conform legii, o lista care contine numle ecetatenilor romani cu domiciliul stabil intr=o localitate din Romania. Acestia sunt numarabili, deoarece ceilalti, care sunt plecati, daca eventual crapa sau fac copii sau isi dau foc la coada, nu mai este treaba statului roman, cel putin pana ce respectivii nu revin in tara.
    Deci cei plecati, care nu pot fi la urma urmei recenzati prin metode legale (pt ca nu poti tu, stat roman, sa te duci in SUA si sa cauti adresele romanilor de acolo), intra – daca vor sa voteze – pe LISTELE SUPLIMENTARE.
    Iddeea e ca acest cvorum nu poate fi o notiune bazata pe estimari frosolane, ci pe niste date cat de cat apropiate de o realitate palpabila. Nu poti, asadar, estima ca in lume or fi 20 de milioane de romani cu drept de vot, dar poti fi sigur ca IN ROMANIA traiesc x milioane de romani cu drept de vot, informatie bazata pe date certe, din teritoriu.
    Ce iti sugerez, Cris, este sa temperezi avantul tineresco – jormonal caracteristic varstei si sa analizezi oleaca mai matur chestiunile care se discuta de catre cei mari. Nu de alta, dar poti pica in ridicol, si e pacat sa generezi, la varsta ta, sentimente de cinsera compasiune si mila.

    1. Stimate domn, vă dau dreptate în tot ceea ce spuneţi. Însă pierdeţi din vedere un lucru – esenţial, acela că toţi cei care suntem în afară avem totuşi un domiciliu declarat în România. Şi ăsta cum îl punem? Mai ales că la fiecare ieşire/intrare din şi în ţară nu se mai fac acele controale de dinainte de urâtul moment 2007, când la fiecare trecere erau strânse paşapoartele, trecute în sistemul informatic al vămilor cum că sunt ori ieşiţi ori intraţi în ţară. Astfel exista o numărătoare a celor ieşiţi, date care se legau între ele: a ieşit X-ulescu cu paşaportul xxyyxx în care are domiciliul declarat în România la adresa zzz. Deci se ştia că respectivul a ieşit din ţară. Însă acum nu se mai face aşa ceva – cel puţin în măsura de dinainte. Deci eu până la urmă figurez ca şi cum aş fi în ţară. Deci intru în categoria de CVORUM ci nu pe liste suplimentare.
      Datele din teritoriu – acelea sunt aproximative. Şi asta din motivele enumerate mai sus. Este totul o roată, un joc, pe care fiecare îl interpretează cum vrea.
      Datele certe, din teritoriu, se obţin doar cu ocazia recensământului şi acestea sunt, din păcate, valabile doar pentru ziua în care recenzorul a păşit pragul casei şi a cerut informaţiile respective, deoarece imediat după ce a ieşit pe uşă, întreaga familie – corect luată în calcul de recensământ, poate să îşi facă bagajele şi să dispară, fără să se mai întoarcă înapoi. Dar asta totuşi în acte nu schimbă nimic, deoarece până la următorul recensământ, când recenzorul nu vine iar la acea uşă, familia respectivă figurează cu domiciliul în acea casă, deci ei sunt pe liste permanente, prin urmare fac parte din acel infam CVORUM. Gândiţi-vă acum, prin prisma celor enumerate mai sus, din 2011 până acum cât de mult se va fi schimbat situaţia.
      Dreptatea este oarbă, dar părtinitoare de partea ăluia care o ia de mână şi o trece strada!
      Cât despre avântul gazdei noastre sincer ar trebui încurajat prin idei şi dialoguri nu prin sfaturi privind ridicolul. Experienţa ne învaţă. Iar experienţa şi aducerea aminte a acesteia ne deosebeşte de animale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *