Școală după școală, dar cu cine, cu ce și mai ales pentru cine?

S-a discutat mult în campanie despre un eventual program „Școală după școală” (SDS) local, iar tema a fost readusă zilele trecute pe agenda publică de grupul consilierilor locali ai PNL.

Mesajul galben-albaștrilor băcăuani este obtuz și îmi dă de înțeles că scrisoarea lor deschisă a fost scrisă fie de niște părinți care pun activitățile zilnice mai presus de copiii lor, fie de niște domni și doamne care pregătesc un business în sensul ăsta, figuri care, pare-mi-se, și-au făcut apariția inclusiv la dezbaterile despre educație din preajma alegerilor.

În câteva zile va începe un nou an școlar – și odată cu el, și o criză socială pe care Bacăul va trebui să o rezolve în cel mai scurt timp posibil. Din cauza unei legi neancorate în realitate, organisme de control au sistat Programul „Școală după școală” și 12.000 de familii vor afla pe 12 septembrie că trebuie să își ia copiii acasă la ora 12. Să ne trezim, acum, în ceasul al 12-lea! (extras din scrisoarea PNL-istă)

sds-pnl

Nu știu cine exact e pe copertă și implicit în spatele textului (ori Ababei, ori Fechet, ori amândoi), dar e clar că liberalii exagerează și că au uitat că ei au fost la cârma orașului în ultimii 12 ani. Auzi, criză socială… În locul acelor gale electorale ale învățământului și sportului băcăuan, mutate și programate după cum vă dictau sondajele, mai bine ați fi finanțat un program Școală după școală (SDS) pilot, lucru pe care de altfel îl cereți acum, pe bună dreptate, noii administrații. Dar, atenție, punând accent pe nevoile elevilor, nu la modul că elevii trebuie ținuți la școală doar pentru că părinții nu au cum să îi ia de acolo și să îi ducă în altă parte.

Ok, punem la cale școala după școală și pentru a veni în ajutorul adulților care muncesc, produc și plătesc taxe și impozite, dar scopul suprem e cu totul și cu totul altul: dezvoltarea tinerilor. Plecând de la ideea asta, dilemele sunt multe și trebuie dezbătute pe larg:

  • Ce activități oferim elevilor după orele de curs? Băgăm în ei ore suplimentare de matematică, română, fizică și chimie pentru că suntem disperați după numărul de premii pe care le obținem la olimpiade… sau le dezvoltăm competențele sociale, îi învățăm să scrie proiecte, îi ajutăm să afle ce sunt alea metode contraceptive, le explicăm ce-i ăla card de credit și le predăm și niște educație civico-juridică folositoare?
  • Ținem elevii pe uscat? După cele 6-7-8 ore pe care le petrec zilnic la școală, elevilor li se mai face și foame, sete etc. Îi hrănim (lucru care oricum ar trebui să se întâmple, zic eu, și fără SDS) sau îi invităm să mai petreacă vreo 2-3 ore între patru pereți cu stomacul gol?
  • Cine oferă activitățile educative, recreative sau de timp liber din cadrul SDS? Avem bani ca să plătim ore suplimentare pentru profesori, cautăm voluntari, inițiem un program local de finanțare pentru ONG-urile care vor să facă educație în școli și licee?
  • Cum monitorizăm programul? Cum vedem dacă merge, dacă le face bine elevilor și așa mai departe? Cine o face?

Sunt întrebări la care trebuie să găsim răspunsuri, iar acestea să stea pe urmă la baza unor soluții pentru dezvoltarea unui program Școală după Școală local.

sedinta consiliul judetean al elevilor bacau-4

Din păcate, se pare că majoritatea PSD-PMP-ALDE nu vrea dezbatere cu toți actorii interesați și propune, peste ordinea de zi anunțată ieri, un proiect de hotărâre (pdf) prin care încearcă să fenteze propunerea și să dea PNL-ului peste nas. N-o să le iasă. Să pui la dispoziție gratuit niște spații în școlile și liceele din oraș nu e suficient.

Încă o dată, SDS-ul e opțional, dar dacă tot pornim pe acest drum, haideți să dezbatem serios problema, să vedem dacă există doritori și dacă avem resurse pentru a face asta, nu să o băgăm sub preș printr-un banal proiect de HCL care nu rezolvă nimic. Discuția e mult mai complexă, iar legile în vigoare prevăd niște lucruri destul de specifice în mijlocul cărora se află pe de o parte instituțiile de învățământ, iar pe de altă parte iubitul nostru Inspectorat Școlar Județean. Lectură suplimentară pentru cei interesați:

P.S.: Pentru cei care au impresia că se vor îmbogăți cât de curând din asta, am un articol din metodologia menționată mai devreme:

Art. 21 – În unităţile de învăţământ care nu propun, ca ofertă complementară a şcolii, Programul SDS, nu este permisă închirierea spaţiilor disponibile unor persoane sau instituţii private pentru organizarea, în regim privat, a activităţilor de tip „Şcoală după şcoală”.

6 thoughts on “Școală după școală, dar cu cine, cu ce și mai ales pentru cine?

  1. fantezii! Eu zic mai intai sa modernizam scolile, sa ne asiguram ca elevii din invatamantul obligatoriu au ce le trebuie si abia apoi sa dezvoltam programe optionale.

  2. Este un subiect unde iti dau dreptate! Acest program nu este pentru oricine. Dl Fechet sta la originea acestui demers (pentru ca are la randul lui copil si s-a gandit si la el, altfel problema trecea pe langa el fara sa-i creeze prea multe probleme).
    Va spun, sunt parinti care fac eforturi uriase pentru a lasa copilul la SDS. Si nu numai pentru parinti este o problema, ci si pentru copii. Este o drama ce se intampla. Copiii care nu au acces la SDS (nu pentru ca nu vor, ci pentru ca este foarte costisitor), sunt marginalizati de catre copii si chiar de catre invatator. Acest program este o forma de a rasplati invatatorul, de a deveni mai „prietenos” cu copiii nostri. Iar pentru parintii care au 2 copii in scoala primara (pentru ca numai pentru aceasta etapa se pliaza programul),este dezastruos. Nu vorbesc din carti, am avut ambii copii in programul step by step, la camin, acum multi ani.
    Daca putem da vina pe cineva pentru ce se intampla in sistemul de invatamant, acestia sunt parintii!!! Copiii lor trebuie sa fie primii, copilul trebuie cocolosit, nu trebuie traumatizat cu scoala prea mult, de aceea intervenim la Doamna, sa-i acorde atentie speciala copilului lui. Este foarte corect sa-ti doresti sa fie primul copilul tau, dar pentru asta este competitia intre copii, nu intre parinti, care ajunge primul la scoala sa vorbeasca cu Doamna…

  3. Si inca ceva, legea spune ca invatamantul in Romania este gratuit. Ori bietii parinti, de cand intra copilul la camin, pana in clasa a IV a, lasa la unitatea de invatamant, lunar, macar jumatate din contravaloarea unui salariu minim pe economie, in suma neta. Fara sa exagerez. Ori daca domnul Fechet are o astfel de initiativa, sa creeze cadrul legal la nivel local pentru scoli (finantare pe legea 350/2005).
    Cum vad eu? Fiecare scoala care doreste SDS sa-si scrie proiectul, sa aplice, sa-l implementeze. In felul asta, nu mai apar diverse ONG-uri si societati istete, parintii sunt degrevati de aceasta povara financiara si toata lumea este multumita. Toata lumea va fi platita corect, transparent. Iar banii Primariei nu se vor mai duce pe tot felul de proiecte dubioase.

  4. Invatamantul in Romania este gratuit!
    Asta este o gluma proasta.
    Primaria pune la dispozitia elevilor pana in clasa a 4-a doar o sala de clasa goala fara var pe pereti. Atat. Restul… aduc parintii.
    Var, parchet, banci, scaune, tabla, dulapuri, proiector si tot ce este necesar. Partea frumoasa e ca primaria le mai cere parintilor si taxa pt sala de clasa celor care fac „scoala dupa scoala”. ANu stiu anul asta daca se mai cere aceasta taxa dar ani de zile s-a perceput. E de rasul rasilor. Vinovati suntem tot noi ca le inghitim mizeriile in loc sa ne aliniem la intrarea in primarie si cum intra cate un „functionar” luat la suturi si palme peste ceafa.

    1. Stimabile/o, parintii ai caror copii termina 4 clase primare nu pleaca cu bancile in spate, nici cu jaluzelele verticale, nici cu laptopul, imprimanta si videoproiectorul doamnei. Cerintele sunt ale doamnei invatatoare, care vrea ceva nou, ceva mai scump si nu, sunt convinsa ca primaria nu stie!!! Iar voi parintii, daca vreti sa schimbati ceva, nu mai dati bani la scoala pentru ifose, altfel nu va mai plangeti!!!

  5. Si ca sa sustin ce-am scris mai inainte, va redau prevederi din Legea educatiei nr. 1/2011:

    „Art. 58. – (1) Unităţile de învăţământ, prin decizia consiliului de administraţie, pot să îşi extindă activităţile cu elevii după orele de curs, prin programe „Şcoala după şcoală”.
    (2) În parteneriat cu autorităţile publice locale şi cu asociaţiile de părinţi, prin programul „Şcoala după şcoală”, se oferă activităţi educative, recreative, de timp liber, pentru consolidarea competenţelor dobândite sau de accelerare a învăţării, precum şi activităţi de învăţare remedială. Acolo unde acest lucru este posibil, parteneriatul se poate realiza cu organizaţii nonguvernamentale cu competenţe în domeniu.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *