Ziua Z: de la înmormântare, la petrecere

Marti, 20 Decembrie 2011 | Bacau, Pareri personale | 8 comentarii

O mână de elevi dintr-un liceu băcăuan organizează în această seară o petrecere de Crăciun într-o pub central. Locaţia şi detaliile sunt bătute în cuie de vreo două săptămâni, iar organizatorii şi-au pus obrazul că aduc mulţi elevi şi că evenimentul va fi un succes. Dar ce te faci când se întâmplă ca o profesoară din liceu să decedeze?

Evenimentul era organizat până acum câteva zile cu sprijinul direcţiunii şi a câtorva dintre profesori, însă tot aceştia le-au cerut ieri-alaltăieri elevilor să anuleze petrecerea de sfârşit de semestru. “Nu ne interesează, vedeţi voi cum!” Întâmplarea nefericită face ca ziua de azi să coincidă cu cea a înmormântării profesoarei, Dumnezeu s-o odihnească!

Ce aţi face dacă aţi fi în locul elevilor care organizează petrecerea? V-aţi păta onoarea şi aţi anula evenimentul, trăgându-i în ţeapă pe cei cu localul sau v-aţi risca la maxim şi aţi trece cu vederea ameninţările conducerii şcolii?

8 comentarii la “Ziua Z: de la înmormântare, la petrecere”

  1. bogdan 20 Decembrie 2011 at 17:00 Permalink

    Cu siguranta as amana evenimentul. O sa afli imediat povestea profesoarei care a murit si daca mai exista cineva care sa ii mai arda de petreceri, atunci e grav 😀

  2. MIhai 20 Decembrie 2011 at 17:19 Permalink

    Cata lipsa de respect ! Condoleante pentru familia doamnei profesoare Rodica ! Mare porcarie a mai ajuns si liceul in care am invatat…. Felicitari pentru articol !

  3. Unu 20 Decembrie 2011 at 18:58 Permalink

    Ce profesoara si din ce liceu?

    • Robertworld 20 Decembrie 2011 at 20:07 Permalink

      Şorea Rodica (<50 ani), fosta prof. de chimie in Ferdinand si una dintre cele mai bune. Dumnezeu s-o odihneasca in pace!

  4. arbasu 20 Decembrie 2011 at 21:16 Permalink

    sorea rodica(42 ani).Avea un copil in varsta de 14 ani paralizat de la nastere din vina medicilor care au asistat-o la nastere ,iar sotul mort a murit de cancer inca de cand copilul avea 4 luni.Un caz incredibil.Speram ca macar de acum incolo va fi mai linistita .Dumnezeu sa aiba grija de ea !

  5. bogdan 20 Decembrie 2011 at 23:32 Permalink

    Daca nici povestea asta nu mai e un caz cutremurator, atunci nu stiu ce ar putea starni mai multa admiratie, noblete, respect si toate la un loc fata de un simplu om de langa noi. Spectacolul a fost frumos, bine organizat dar nu isi avea rostul azi. Da, unor asemenea oameni trebuie sa le aducem cele mai inalte omagii.

  6. zack 24 Decembrie 2011 at 11:39 Permalink

    bai kristofer, cum poti sa pui o asemenea intrebare idioata ? crezi ca exista doua optiuni intr-un astfel de caz ???

  7. Ioana Ţepeş 6 Ianuarie 2012 at 19:04 Permalink

    Evenimentul a avut loc, până la urmă, aşa cum probabil ştii. Într-adevăr a fost o realizare, a ieşit frumos, o mare parte a publicului a fost încântată. Dar acum îţi voi prezenta faptele din perspectiva proprie (având în vedere că dna Şorea a fost diriginta mea). Eu şi colegii mei am fost puşi într-o situaţie foarte dificilă. Dacă participam la eveniment nu eram priviţi foarte bine şi toţi ar fi crezut că noi nu am avut niciun fel de respect pentru diriginta noastră (ceea ce nu este absolut deloc adevărat), dar dacă nu eram şi prezenţi am fi fost consideraţi un fel de “trădători”, genul de elevi care nu susţin liceul, care nu promovează activităţile realizate de colegi (şi lucrurile de genul chiar contează în Ferdinand). Într-o situaţie de genul cam stai pe gânduri.În final am decis să mergem. Când am intrat am avut un oarecare impact asupra persoanelor prezente, eram totţi în negru, foarte supăraţi, aveam feţele unor indivizi care vin să strice o petrecere. Ne-am aşezat la mesele noastre şi am stat până s-a terminat spectacolul fără a schiţa vreun gest. Am fost uimită de reacţia unor persoane: “Cee, de ce staţi aşa? Distraţi-vă! NU! Eu nu vreau să mai aud de moartea profei ăleia, ce contează, acum ne distrăm!” (închei citatul). Sunt momente în care chiar vrei să explici, să argumentezi, să demonstrezi contrariul dar apoi îţi dai seama că nu are rost, degeaba te străduieşi..aşa că stai, faci ochii mari şi îţi vine să-ţi cam dai una singur, ca să nu te mai gândeşti la porcăriile din ziua de azi..


Lasa un comentariu