Aproape săptămânal, uneori chiar la vreo două-trei zile, diverse persoane simt nevoia să mă sfătuiască, să îmi spună, să mă ghideze să mai las de la mine. Să mă convingă că într-o instituție publică -cum e Primăria Bacău- se întâmplă tot felul de lucruri și că e bine ca uneori să trec cu vederea anumite practici, să fac compromisuri și să îmi văd și eu interesul.
Mai pe șleau, să mă complac într-un marasm perpetuat de-a lungul ultimelor mandate de dragul susținerii unor grupuri de interese care ar vrea să mă sprijine din punct de vedere politic, dar care nu o pot face acum pentru că aș fi cumva „arici”, incomod, la virgulă cu respectarea legii. I’m bad for their (shady) business.
Mi s-a dat de înțeles că ceea ce am pățit în ultimii doi ani (retragerea atribuțiilor, excluderile în cascadă din partidul USR, mutarea biroului la marginea orașului, bețele în roate care îmi sunt puse în realizarea proiectelor pentru care am candidat) este rezultatul atitudinii mele inflexibile. Cu mine nu se poate vorbi, cică sunt un soi de taliban și asta din cauză că iau legea și o aplic la fel pentru toată lumea.
Am stat în ultimele zile și m-am gândit serios la situația în care mă aflu și am ajuns la aceeași concluzie: acești sfătuitori își bat gura degeaba. Motiv pentru care, dacă mă hotărâsc să candidez în 2024, dictonul meu va fi unul clar: ordine și disciplină, lege și curățenie în Bacău. Din toate punctele de vedere, cu nenumărate ramuri și consecințe ale acestei atitudini.
Articole recomandate:
