Kristofer.ro

La mine la facultate, prezența la orele de sport este obligatorie. Avem o profesoară destul de înaintată în vârstă, dar care se ține al naibii de bine. Până și pe mine, care am făcut fotbal de performanță timp de mai bine de zece ani de zile, mă întrece la rezistență și mobilitate. N-ar trebui să zic asta, știu. Dar nu asta este ideea de bază a ceea ce urmează să scriu, ci teama de mișcare a colegilor mei.

M-am obișnuit ca periodic să ies cu bicicleta. Mă menține în formă, mă relaxează și îmi încarcă bateriile. Mai mult de atât, mă ajută sa fac față cu brio rutinei zilnice. Mă număr printre studenții care merg cu drag la orele de sport. Plus că îmi place să trag de mine, să simt că nu mai pot și să înving această barieră, iar orice ocazie este mai mult decât binevenită.

E grav ca la 20 de ani să te doară toate oasele după câteva minute de alergare ușoară și câteva exerciții de stretching. Vorbesc serios, iar cei care se simt cu musca pe căciulă ar trebui să se apuce de mișcare. Minte sănătoasă în corp sănătos, remember?

Pe lângă frica de mișcare, am mai întâlnit un fenomen ciudat: frica de minge. Draga mea, care vii fardată, cu telefonul la piept și cu brățările pe mâini în sala de sport, ce te face să crezi ca vreau în vreun fel să te ating cu mingea, darâmite să te lovesc? Mingea sare, iar când mai mulți oameni se joacă este imposibil ca mingea aia să nu se ducă în stânga și în dreapta, deci să bântuie și în zona bancilor pe care îți place atât de mult să lenvești. Deci, de ce mă faci prost? Că o simplă și nevinovată minge s-a frecat de tine sau din cauză că ești isterică?

Foto via Bacau Streetball Challenge.

Articole recomandate:

1. O noua miscare culturala locala
2. La miscare, dragi elevi!
3. Cupa DHS: mişcare în aer liber şi premii pentru elevii băcăuani
4. Începe Bacău Streetball Challenge 2012
5. LPS Bacau 2 – 1 CSS Onesti