De multe ori am traversat Podul Prieteniei dintre Giurgiu și Ruse, însă weekendul trecut am făcut-o pentru prima oară ca șofer. E incredibil cum același pod poate fi total diferit după ce treci în partea bulgărească. Mie, cetățean român, îmi este rușine pentru craterele și bolovanii care întâmpină orice străin ce intră în România pe la Giurgiu.
Unele gropi din partea românească sunt atât de mari încât pe dedesubt se vede structura metalică a podului. Noroc cu panourile alea metalice, altfel nu știu câți ar fi avut curajul să se aventureze pe pod. Nu vreau să bag frica în nimeni, dar problema nu e numai estetică și de confort, ci mai ales una de siguranță. În schimb, cealaltă jumătate de pod, a bulgarilor, e aproape ca-n palmă. Scheletul metalic e vopsit, lămpile sunt curate, carosabilul e marcat și, cel mai important, nu sunt gropi. Data viitoare când aveți de gând să râdeți de bulgari, să aveți în cap fotografiile de mai jos!
L-am tot văzut pe Ioan Rus, ministrul Transporturilor, oferind fel de fel de declarații frumos construite și pline optimism. E adevărat, vorbește foarte frumos domnu’ de Cluuuj; păcat că totul e pe hârtie. Domnule ministru, CNADNR, facem și noi ceva cu rușinea asta de pod de la Giurgiu? Nu de alta, dar plătim și rovinietă, și taxă de pod.
Partea românească:
Partea bulgarilor:
Articole recomandate:
Lasa-l pe Rus… el are acum treaba cu scumpirea cartelelor de metrou… tara de nebuni.
Ce se mai aude de centura Bacaului, promisa deja de 3 generatii de politicieni?