Nu-mi vine să cred că în 2016 încă mai sunt tineri care în continuare își justifică intrarea într-un partid spunând că li s-a promis loc de muncă și că acesta e motivul principal pentru care au semnat adeziunea și prestează acolo.
Câteva idei în acest sens:
1. Partidul nu e firmă de resurse umane;
2. După campania electorală, nimeni n-o să vă mai cheme la partid;
3. Să zicem totuși că ți se „oferă” un post în administrația publică locală (rar se întâmplă asta) – află că acel „concurs” a fost de fapt aranjat și că „succesul” tău poate că l-a dezavantajat pe altul care nu avea pile;
4. De ce ai avea încredere în PSD, PNL, ALDE, PMP și toată gașca lor de sateliți, când ei de 25 de ani nu își respectă promisiunile pe care le fac față de electorat?
Cea mai importantă: 5. Noi, tinerii, trebuie să facem politică pentru că vrem să schimbăm ceva în comunitatea/societatea noastră, pentru că vrem să ne implicăm, nu pentru un loc călduț în nu știu ce autoritate publică sau firmă de la care politicianul X își ia „recompensă” pentru contractele publice acordate. Altfel, nu suntem cu nimic diferiți față de dinozaurii pe care îi blamăm.