Kristofer.ro

În administrație sunt și zile bune, și zile grele, dar și zile de-a dreptul nasoale, în care munca depusă pentru rezolvarea unor probleme vechi din oraș este aruncată la gunoi din cauza unor interese mici, de grup. Mai mult >>

Poți zice despre un eveniment că e dezbatere/consultare cu cei prezenți cu două condiții: participanții să fi venit din proprie inițiativă acolo (nu aduși cu arcanul pe bază de tabel), iar interacțiunea cu participanții să ocupe mai mult timp decât discursurile gazdelor și ale celor din panel.

Cum evenimentul organizat astăzi de primărie în parteneriat cu CJE Bacău nu a bifat cele două condiții de mai sus, este clar că am avut de-a face cu o sesiune de informare (fără a spune că treaba asta ar fi cumva rea) a unor elevi scoși de la școală și încolonați spre Teatrul Bacovia, intitulată generic “Edu 1.0”. Cu tabel, cu semnături, ca în vremuri pe care le credeam cândva apuse. Mai mult >>

Ca să scutesc niște ore pe drumuri, dar și combustibil și poluare, am fost la ski la noi în județ, pe Pârtia Nemira din Slănic Moldova, trecută recent din administrarea Consiliului Județean în cea a primăriei din stațiune. Mai mult >>

Mărturisesc că în momentele festive, de sărbătoare, niciodată nu m-am priceput la cuvinte, mai ales când vine vorba de mine, de viața mea personală, de lucrurile pe care le fac și de trăirile pe care le am dincolo de activitatea publică.

Însă pot concluziona că a fost un an 2022 cu multe provocări, cu momente fericite și altele complicate, cu planuri și idealuri pe care le-am început și pe care îmi propun să le continui în 2023 și poate și în 2024, dar și cu evenimente și oameni cu o semnificație cu totul și cu totul specială, de păstrat cu mine pe vecie. Mai mult >>

Am căzut din lac în puț! Pe zi ce trece, actualul primar Lucian Stanciu Viziteu preia din ce în ce mai multe năravuri de la fostul primar Cosmin Necula.

Într-un text la ceas de seară în care deformează realitatea, primarul Bacăului a scris o serie de aberații despre activitatea mea, încercând să mascheze lipsa de transparență pe care o patronează în Primăria Bacău. Câteva clarificări: Mai mult >>

Astăzi, în plină Săptămână Europeană a Mobilității, încep o serie de articole despre proiectul de Lege privind mobilitatea urbană durabilă, proaspăt publicat vineri în consultare publică de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.

După ani și ani de zile în care principiile mobilitatății urbane au fost ceva opțional, chiar orientativ pentru multe autorități locale, iată că planificarea corelată între dezvoltarea urbană și transportul de persoane și de mărfuri devine obligatorie la nivelul cartierelor și orașelor noastre. Mai mult >>

Extrem de toxici pentru comunitate mai sunt primarii populiști! Ăia care, odată ajunși în funcție, de teamă să nu deranjeze și să piardă procente încep să comunice organismelor de control pe care le au în subordine (poliție locală, urbanism, taxe și impozite locale) să o lase mai moale cu somațiile și mai ales cu sancțiunile. Mai mult >>

Astăzi împlinesc fix 15 ani de activitate publică la nivel local și simt nevoia să marchez acest moment măcar printr-o postare, căci celelalte lucruri pregătite le-am amânat în semn de solidaritate cu ce se întâmplă în Ucraina.

Pe 28 februarie 2007, deschideam un blog personal care avea să devină foarte repede o pagină dedicată jurnalismului cetățenesc la nivelul Bacăului. Totul a plecat de la pasiunea pentru fotografie, combinată cu setea adolescentină de a scrie despre lucrurile care se întâmplă sau nu la nivel local. Mai mult >>

La sfârșitul acestei luni, adică exact pe 28 februarie 2022, e un moment important pentru mine deoarece marchez 15 ani de blogging și implicit 15 ani de activitate publică. Cu această ocazie, pe blog (și nu numai) se vor întâmpla mai multe lucruri despre trecut, prezent și viitor. Mai mult >>

În fiecare an, să scriu ceva de 1 Decembrie sau să marchez cumva Ziua Națională a României era foarte ușor, chiar natural. În schimb, anul acesta parcă s-a întâmplat ceva și zău că gândul care nu-mi dă pace este că, într-o discuție la care am fost invitat recent, am spus pentru prima dată că tinerii care au ocazia să plece în străinătate pentru a învăța sau pentru a lucra să nu ezite să o facă.

Iar gândul nu-mi dă pace, culmea, nu pentru că m-aș simți în vreun fel vinovat, ci pentru că după mulți ani de zile chiar am început să am primele îndoieli (nu mari, dar suficiente) că lucrurile se mai pot îndrepta în România astfel încât individul obișnuit să se bucure de respect în comunitate, de șanse cât de cât corecte indiferent de cariera la care visează, de un sistem care să pună omul mai presus de niște cifre seci. Mai mult >>