Kristofer.ro

Că e greu, că bani nu sunt, că politicienii sunt nașpa, că România e o țară de cacao și că țigările sunt din ce în ce mai scumpe înțeleg. Ce nu pot să înțeleg este motivul pentru care în ora aia pe care i-o dedici copilului de 3-4 anișori îl înjuri și vorbești ca la ușa cortului în preajma acestuia. Mă plimb prin parc și observ că acest lucru este din ce în ce mai frecvent. Și îmi pun mâinile în cap.

Primii ani din viața unui copil sunt extrem de importanți pentru dezvoltarea lui ca individ. Poate că aceștia nu realizează că ceea ce aud sunt de fapt niște inepții ale părinților inconștienți, însă subconștientul adună. Adună azi, adună mâine, iar când pruncul devine adolescent, te întrebi de ce nu este interesat de școală, de ce nu este civilizat sau de ce te tratează cu o lipsa totală de respect.

Ei bine, uite de aia. Pentru că tu, ca părinte, nu ai fost un exemplu bun pentru copilul pe care l-ai crescut și de care astăzi te miri cum de “nu mai răspunde la comenzi”.

Articole recomandate:

1. Ce nu înţeleg unii
2. O lume minunata in care veti gasi… numai copii
3. Microfonul care iese din geaca
4. O teorie a conspiratiei care mi-ar conveni
5. Orașul în care până și semafoarele zâmbesc: Miercurea Ciuc