Kristofer.ro

Postare lungă și pe care nu am cum să o rezum, dar în mare este vorba despre un primar orgolios care își construiește o realitate paralelă și care gestionează o primărie căreia funcționarii au ajuns să îi spună pe la colțuri “Mordor”.

Mă tot întreabă cei pe care nu îi “interesează ce se întâmplă în primărie, măcar să se facă ceva în oraș” de ce scriu despre bucătăria internă, cum îi zic ei, a administrației locale. Pot înțelege ideea că sunteți preocupaț de ceea ce vedeți în cartierele voastre, în școlile voastre, pe străzile pe care mergeți zilnic și așa mai departe, dar lucrurile astea nu se îmbunătățesc de la sine, ci ca urmare a unui lung șir de acte și eforturi birocratice. Asta e legea și nu ai ce să faci, administrația publică înseamnă punerea în aplicare în legii, e principiul de bază pe care îl știu până și liceenii din asociațiile de elevi.

Iar actele și eforturile birocratice nu sunt realizate încă nici de vreo inteligență artificială, nici de una demonstrativă ca ION, ci de oameni, de conglomeratul de sute de funcționari conduși la rândul lor de câțiva directori care la rândul lor sunt coordonați și monitorizați -sau cel puțin ar trebui să fie- de capul instituției, în speța noastră acela fiind primarul.

“Peștele de la cap se împute” nu e o vorbă românească, iar cine a rostit-o prima oară a dat dovadă de imensă înțelepciune. Ajung la ce ne interesează pe noi: dacă în fruntea administrației locale ai un primar care dă impresia celor din subordine că închide ochii la neregulile din instituție pentru că la rândul lui ar avea de rezolvat niște chestiuni personale și de grup, subordonații văd asta și bagă la cap asta.

Așa se desprind două categorii de funcționari:

• Funcționarii de bună credință, oricât de huliți sunt în general în spațiul public și oricât de tăcuți par, au imensa calitate de a observa lucruri, de a le pune deoparte și de a se orienta. În general se extrag finuț din mizeriile pe care le miros și pe care uneori sunt puși să le facă. Puțini își riscă liniștea, confortul familiei și în cele din urmă sănătatea pentru a se lua la trântă cu șefimea coruptă sau neștiutoare, iar când o fac, un manager capsoman îi va urmări până prin WC-urile instituției ca să le facă nasoale.
• Funcționarii combinatori, cei care la birou au pungi pentru scamele superiorilor, cameleonici și care se împacă foarte bine cu șefimea preocupată de rețelele pe care trebuie să le servească zilnic și obișnuită să pună între paranteze legea.

Din fericire, și poate că veți fi surprinși să citiți asta, prima categorie primează în administrația din care fac parte. Încă de la începutul mandatului, probabil pentru că mi-au văzut și cunoscut anterior parcursul, mulți angajați ai primăriei au venit la mine să îmi expună diverse afaceri și potlogării, iar împreună am reușit să le oprim, să le sesizăm, respectiv să le scurtcircuităm acolo unde nu aveam suficiente pârgii și dovezi.

Îmi pare rău să o spun, dar primarul Lucian Stanciu Viziteu mai mult i-a fript ori i-a pus pe tușă pe cei care au avut curajul de a-i aduce la cunoștință nereguli, asta e impresia mea și a multor funcționari. Dovada poate fi cazul de la Taxe și Impozite, dovada poate fi mușuroiul de la SSPM (prin alianță cu fostul primar care cândva era catalogat “penal”), dovada poate fi expulzarea mea din primărie, dovada poate fi restricționarea accesului la documentele interne pentru funcționarii curioși să consulte diverse documente, dovada poate fi băgarea în Comisia de disciplină a celor care nu execută instant tot felul de ordine sau achiziții discutabile etc. Lista este lungă și voi reveni asupra ei.

Ei bine, această atmosferă dominată de o paranoia continuă între cele două tabere de funcționari (combinatorii expansivi vs. liniștiții care încearcă să își vadă de treabă) face ca Primăria Bacău să fie pe alocuri nefuncțională, cu o capacitate administrativă scăzută, în ciuda resurselor umane și bănești pe care municipalitatea le are la dispoziție în acești ani + potențialul regional de dezvoltare. Iar starea asta de fapt se adăncește pe măsură ce mandatul se apropie de final, pe măsura ce anumite fapte încep să ajungă sub lupa autorităților, pe măsură ce funcționarii simt și văd că sunt aruncați sub tren când șefimea greșește și dă din umeri, aruncând responsabilitatea în cârca furnicuțelor fără de care multe nu ar funcționa în oraș. Sunt oameni care se plâng și bănuiesc că în sinea lor simt o oarecare umilițință că stau pe la uși ore întregi pentru a rezolva probleme municipale în timp ce unii șefi taie fumul de țigară cu cuțitul pe holurile de la etajul 1 și organizează sesiuni iubărețe care pe stradă s-ar numi “free hugs”, după care pun hârtie cu “accesul interzis” pe acel hol. Da, culmea, accesul interzis pentru ceilalți funcționari.

Alienarea e atât de mare încât unii și-au creat o realitate paralelă pe care încearcă să o prezinte inclusiv cetățenilor. Primarul nu vrea să recunoască ce oală sub presiune a ajuns primăria pe care o conduce (că nu degeaba mulți îi spun “Mordor” – da, da, exact ca în Stăpânul Inelelor) și vrea să ascundă toată lipsa capacității administrative pe care o gestionează și o acutizează prin acțiunile sale incerte dând vina pe alții: ba Guvernul (că nu îi dă toți banii pe care îi cere), ba Consiliul Local (că îi votează în unanimitate un buget local pe care îl modifică în proporție de doar 5%), ba presa (că publică documente de interes public, de parcă asta ar fi o problemă) și nu m-aș mira ca după ce pierde la scor alegerile din 2024 să dea vina inclusiv pe cetățeni. El e doctor inginer și ăștia, noi, nepregătiții, nu înțelegem și nu vrem “modernizarea Bacăului”). A spus asta despre Consiliul Local într-o emisiune recentă, catalogând absolut toți membrii deliberativului ca fiind mult mai puțin cunoscători decât el.

Așa ajungem la problema de bază, la cauza atmosferei din primărie, care provoacă din punctul meu de vedere o capacitate administrativă strâmbă a municipalității și implicit administrarea deficitară a orașului: orgoliul. Când orgoliul pune stăpânire pe un bărbat, realitatea lui se distorsionează, iar în politică asta este moarte lentă și sigură, dincolo de mușchii umflați pe moment.

A crede că ești mai deștept decât toți ceilalți, a pune funcționarii să scrie pe documente titulatura de dr. ing., a-i înlătura cu orice preț din peisaj pe cei care au altă opinie decât tine, a emite acte administrative (cum sunt dispozițiile la adresa mea) doar pentru a te răzbuna pe o persoană sau alta pentru anumite divergențe politice, a gândi controale trimise la anumiți consilieri locali din opoziție, a da în judecată jurnaliștii pentru propoziții-pamflet – toate sunt elemente care demonstrează cât de absurd poate fi orgoliul masculin cocoțat în fruntea unei instituții care ar trebui să genereze bunăstare locală, nu paranoia, răzbunări și cruciade la adresa opozanților.

În concluzie, e inutil să mai fac vreun apel către cel pe care l-am susținut să ajungă primar. Îl trec la cauze pierdute, iar odată cu ea trebuie să îmi recunosc și eu greșeala făcută poate din naivitate, poate din lipsă de experiență, poate pentru că am vrut să fiu sigur că scăpăm de fostul primar. Fie că voi candida anul viitor, fie nu, eu atât îmi doresc: ca cei care așteaptăm vremuri mai bune la nivelul Bacăului să ne regrupăm, iar în 2024 să propunem o formulă consensuală, axată mai mult pe obiective de dezvoltare și mai puțin pe ambiții și preamăriri personale. Mai multă știință administrativă și mai puține lozinci.

Articole recomandate:

1. 3 întrebări pentru Primăria Bacău
2. Azi are loc prima dezbatere electorală pentru Primăria Bacău. Tema: învățământul
3. Romeo Stavarache va candida pentru PD-L la Primaria Bacau
4. Primăria iubește sportul băcăuan închizând Bazinul de înot
5. Promisiunile candidaților pentru Primăria Bacău