Şcoala altfel este al treilea pas important pentru sistemul educaţional românesc. Îl aşteptăm pe al patrulea.

Mereu mi-au plăcut jocurile captivante, care mă solicită şi care îmi pun mintea la contribuţie; ca cele ale cercetaşilor. Când mă voi face mare şi voi avea copii, voi face în aşa fel încât să îi implic pe aceştia atât în activităţi de voluntariat (Consiliul elevilor, Crucea Roşie), cât şi în structuri de genul Cercetaşii României, care nu fac altceva decât să educe şi să formeze un spirit civic care, din păcate, lipseşte la majoritatea tinerilor din ziua de astăzi.

Eu, unul, nu îi înţeleg pe părinţii care au o tonă de bani şi care le dau copiilor lor câte o sută de euro pe zi, după care îi neglijează şi îi obligă într-un oarecare mod să dea pe-acasă. „Mancaţi în oraş, v-am dat bani!” Educaţie nu, anturaj da. De cele mai multe ori, anturajul strică. Ce vreau să spun este că mi-aş învăţa copilul ca, pe lângă frecarea de mentă uzuală cu prietenii, să facă şi altceva – căci somnul raţiunii naşte monştri. Şcoala românească încă nu ne pregăteşte tinerii pentru viaţă. O cale de mijloc s-ar regăsi în informarea tinerilor cu privire la societatea noastră (sistem politic, drepturi, responsabilităţi, piaţă de muncă, etc). 70% din elevi nu ştiu că Prefectura şi Consiliul Judeţean sunt două instituţii diferite.

Milioane de părinţi au tăiat-o la muncă în străinătate ca să le asigure copiilor lor un trai mai bun, însă, culmea, din ecuaţia asta, de cele mai multe ori au de suferit copiii. Aceştia încep să absenteze, să îşi piardă timpul prin cafenele şi se trezesc la finele clasei a XII-a sau, mai rău, după absolvirea facultăţii, că nu ştiu nimic şi că nu ştiu ce să facă cu viaţa lor.

Constat cu părere de rău că materia cenuşie din craniile elevilor de astăzi este îmbâcsită şi obosită de atâtea informaţii inutile. Haideţi să le arătăm tinerilor noştri realitatea care îi înconjoară, să îi învăţăm să se descurce în viaţă, într-o societate care seamănă a junglă. Ca să trăieşti bine în România, şi nu numai, trebuie să te adaptezi. N-are cum să îţi treacă prin cap asta dacă tu eşti educat că este suficient să mergi la şcoală, nimic mai mult, şi devii om. Ajungem la ceea ce spuneam mai sus: şcoala românească încă nu ne pregăteşte tinerii pentru viaţă.

Programul „Şcoala altfel” este al treilea pas important pe care sistemul educaţional românesc l-a făcut în ultimii ani.

  • Primul a fost coborârea milităriei din pod la examenele de Bacalaureat. Cu riscul de a fi înjurat de colegii mei cu care stau la cafele, da, cred într-un final că ce a făcut Ministerul Educaţiei cu introducerea camerelor de supraveghere la examene este benefic, chiar de lăudat.
  • Al doilea? Recunoaşterea, prin ordin de ministru, a Consiliului Naţional al Elevilor (cu substructurile sale regionale şi judeţene) drept for consultativ al MECTS, care reprezintă elevii din învăţământul preuniversitar din România. Tot la al doilea pas putem să includem şi CTR-ul, dar şi parteneriatul pe care MECTS îl are cu ANOSR.
  • Programul Şcoala altfel este, după cum ziceam mai sus, al treilea pas. Oraşele din România au fost invadate în săptămâna 2-6 aprilie 2012 de elevi care se duceau sau veneau de la activităţile planificate şi gândite împreună cu Consiliile elevilor şi cu profesorii.
  • Urmează al patrulea. Modificarea programei şcolare şi, implicit, ajustarea materiei în funcţie de nevoile REALE ale elevilor, raportate la secolul 21. Este un punct de vedere propriu asupra a ceea ce cred că ar trebui să urmeze. Aici aş mai puncta continuarea programului „Şcoala altfel”, însă nu concentrat într-o singură săptămână, ci împărţit şi gândit pe parcursul întregului an şcolar, cu introducerea de materii noi care să le dea şansa elevilor să vină cu zâmbetul pe buze la şcoală, aşa cum se întâmplă în vest.

Acum, la final, ne întoarcem la cercetăşie. Săptămâna trecută am asistat la un joc cercetăşesc la Colegiul „Mihai Eminescu”. Pe parcursul câtorva zeci de minute, elevii au învăţat să se orienteze, cum altfel dacă nu distrându-se? Foto jos!

3 thoughts on “Şcoala altfel este al treilea pas important pentru sistemul educaţional românesc. Îl aşteptăm pe al patrulea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *