Cum am luat cea mai bună decizie din viaţa mea

Duminica, 24 Iunie 2012 | fotbal, Pareri personale | 11 comentarii

Rareori se întâmplă să vorbesc despre mine pe blog. Astăzi vă voi povesti cum, în vacanţa de vară din 2010, am luat cea mai bună decizie din viaţa mea. Era o zi de vară, cam ca una dintre cele cărora încercăm să le facem faţă în această perioadă. Eram în vacanţă, însă practic mergeam la antrenamente şi mă pregăteam psihic pentru încă un cantonament greu. Atunci, fotbalul reprezenta pentru mine un depozit imens de frustrări. Investisem în el zece ani, multe vacanţe pierdute, speranţă, energie.

Credeţi-mă că nu mai ţin minte data cu exactitate. Decizia mă bântuia de câteva săptămâni bune şi simţeam că tot răul din capul meu era spre bine. Cu o zi înainte, le-am spus colegilor mei ce aveam de gând să fac. Niciunul nu m-a crezut. Eram unul dintre puţinii oameni din echipă care au prins înfiinţarea, ca să zic aşa, a grupei ’93 de la Liceul cu Program Sportiv Bacău. Mulţi ni s-au alăturat pe parcurs, alţii au plecat. Niciunul nu a plecat să joace fotbal la un nivel superior, iar acest lucru mă speria.

Nu aveam talentul celorlalţi, însă am crezut în şansa mea. Am crezut zece ani de zile, timp în care am fost obez şi am slăbit determinat fiind să fac fotbal de performanţă. Am învăţat ce este o echipă în adevăratul sens al cuvântului şi cred că fotbalul m-a făcut om. M-a educat, m-a cizelat şi m-a învăţat să îmi doresc mai mult de la mine. Am avut un antrenor care mi-a arătat ce înseamnă seriozitatea şi fenomenul “nu există nu pot, există nu vreau”.

Ne întoarcem la acea zi cu soare. Mă trezesc mai hotărât ca niciodată. Le spun părinţilor ce am de gând să fac şi, în loc să îmi pregătesc echipamentul pentru antrenament, caut echipamentul de competiţie şi celelalte piese vestimentare ce aparţin echipei, le pun într-o sacoşă, mă îmbrac şi o tai spre Baza Sportivă “Lucreţiu Avram” (Proletarul – pour les connaisseurs). Ajuns acolo, colegii rămân cu gura căscată. Tu chiar te laşi de fotbal! Majoritatea colegilor mei doreau să facă acelaşi lucru ca mine, însă nu aveau curaj să le-o spună părinţilor, dar nici antrenorului. A fost sec şi oarecum şocant pentru profesor. Am făcut-o din senin, fără ca decizia mea să fie anunţată de întâmplări anterioare.

Am fost corect cu mine, iar toate lucrurile bune din viaţa mea care au urmat după decizia de a părăsi fotbalul de performanţă mi-au demonstrat că în vara anului 2o10 luasem cea mai bună decizie din viaţa mea. În aceşti doi ani de zile am profitat de programul lejer şi m-am implicat în activităţi care au contribuit enorm la dezvoltarea mea.

Au urmat experienţe precum Consiliul Judeţean al Elevilor Bacău, Divanului AdBlog, Urban.ro, dj-ing, sute de oameni pe care i-am cunoscut şi zeci de plecări. Nu am regretat nici o clipă decizia pe care am luat-o atunci, ba din contră. Este, dacă vreţi, povestea unui fotbalist ratat şi începutul unor experienţe profesionale şi personale extraordinare.

11 comentarii la “Cum am luat cea mai bună decizie din viaţa mea”

  1. StifflerSamm 24 Iunie 2012 at 14:39 Permalink

    Foarte interesant ce’ai scris tu aici:)Din punctul meu de vedere,ai facut ce trebuia,bravo!

  2. vld 24 Iunie 2012 at 14:54 Permalink

    cea mai alegere ai facut ! 😀

  3. F 24 Iunie 2012 at 15:05 Permalink

    Cum sa o dau sa nu fiu off-topic…
    Aha!Ca sa marchezi cei 2 ani de la luarea deciziei :D, ni te alaturi la http://www.facebook.com/#!/BalatonSound ?
    Am fost prezent la mai multe evenimante dance (The Mission-uri, Sensation-uri…) dar experienta este incomparabila si vad ca directia spre care a luat-o festivalul e una super-ok!
    Iar line-up-ul de anul asta este isi merita toti banii!
    Vezi ce si cum apoi da un semn!

    • Kristofer 24 Iunie 2012 at 15:30 Permalink

      As merge cu cea mai mare placere, line-up-ul este extraordinar, insa in acea perioada am examenul de bacaulaureat si admiterea la facultate.

      • F 24 Iunie 2012 at 15:35 Permalink

        Editii Balaton Sound or sa mai fie…
        Mult succes la examene!

  4. Vidocq 24 Iunie 2012 at 15:07 Permalink

    Cred ca esti prea dur cu tine cand spui “fotbalist ratat”. Poate ai vrut sa spui altceva. Succes in cariera.

  5. stefi 24 Iunie 2012 at 15:23 Permalink

    bv Cristi;)

  6. Radu Marian 24 Iunie 2012 at 15:51 Permalink

    Bun articol Cristi,
    Să renunți la fotbal! pff e taare greu… Eu am făcut-o în pași, nu brusc!
    Dar oricum, sper că joci ocazional…

  7. Patron Rares 24 Iunie 2012 at 18:15 Permalink

    Cristi, extraordinar cum ai povestit si sincer trebuia sa te urmam pe tine mai multi din echipa atunci, numai ca in unii dintre noi mai exista putina speranta si asta ne-a determinat sa continuam si sa speram in continuare… dar nu voi uita niciodata aceste amintiri frumoase, vor avea loc in inima mea intotdeauna :) …am avut onoare sa joc langa niste oameni de nota 10, impreuna cu antrenorul care ne-a indrumat numai spre bine intotdeauna :) si la sfarsit am ajuns sa dam vina pe el din pacate…

  8. Relu 3 Septembrie 2013 at 08:31 Permalink

    Bravo ție!


Lasa un comentariu