Profitând de serile libere din programul Cursului „Dă glas generației tale” ce m-a adus la Timișoara și având alături persoane dispuse să îmi fie ghid, am luat la pas poate cel mai dezvoltat oraș din România și m-am întors acasă cu o frumoasă galerie foto.
Timișoara e cea mai vestică reședință de județ din țară și asta se vede. Nu numai la nivel de mentalitate, care este puțin altfel inclusiv în rândurile decidenților de la nivel local, ci și în privința infrastucturii și a politicilor publice de care se bucură peste 320.000 de locuitori.
Timișoara se numără printre puținele orașe care în ultimii zece ani au înregistrat o creștere a numărului de locuitori. Semn că se trăiește bine, nu?
O mare parte dintre clădirile de patrimoniu din capitala bănățeană au fost modernizate sau se află în curs de modernizare, iar viața culturală este susținută de autoritățile locale. Au cu ce. Bugetul Primăriei pe 2013 este de 300 de milioane de euro. Aproape 110 milioane se duc în dezvoltare. În fine, mai multe detalii găsiți în Opinia Timișoarei.
Ideea e că se fac lucruri și că există dialog între autorități și cetățeni. Pe lângă Primărie își desfășoară activitatea, spre exemplu, un Consiliu consultativ al tinerilor. Foarte tare mi se pare și faptul că există niște consilii consultative de cartier.
Nu am avut timp să vizitez principalele atracții turistice, dar mă bucur că am călcat în Parcul Rozelor, Piața Victoriei (unde a fost proclamată căderea regimului comunist) cu Opera și Catedrala Mitropolitană, Piața Unirii în stil baroc și faleza Canalului Bega. În altă ordine de idei, vă recomand lanțul de cofetării Prospero. Au niște prăjituri și produse de patiserie extraordinar de bune și relativ ieftine. Cu 8 lei am mâncat două prăjituri geniale.
Acum, după ce l-am vizitat, privesc Timișoara ca pe un oraș cu un iz romantic și destul de cosmopolit. Sper să revin cât mai curând.
Despre cursul la care am participat și despre întâlnirile cu viceprimarul Dan Diaconu și cu primarul Nicolae Robu voi povesti mai târziu. Am rămas plăcut surprins de deschiderea afișată de autorități față de tineri și față de dialogul cu cetățenii în general.
„iz” se foloseste, de obicei, pentru ceva neplacut…ceea ce nu este cazul – dupa cum bine ai aratat in fotografiile tale 🙂
Frumos, Kristofer. Si Oradea este la fel, si Arad-ul, Alba-iulia. Conteaza si bugetele insa cel mai important este sa lucrezi in parteneriat cu cetatenii, sa stimulezi miscarea catre progres, sa iti securizezi viitorul prin tineri, sa tratezi cu demnitate varstnicii, sa promovezi proiecte frumoase, sa stimulezi mediul local de afaceri, sa iubesti critica si sa te indrepti, sa te pui mereu in locul celor pe care vremelnic i-ai conduce…..Dar cate altele. Si pentru ca este foarte important: sa nu incerci in vreun fel sa cumperi libertatea presei!
Si Bacaul este mai la vest……de rusi.
era curat totusi?
Frumoase poze, frumoase cuvinte 🙂
Ma bucura impresia buna pe care ti-a lasat-o orasul. E bine de stiut si cum se vede din afara pentru ca din interior avem tendinta sa vedem mai mult neajunsurile si sa trecem prea usor peste aspectele pozitive.