Oh my god – a fost prima impresie pe care am avut-o nu cand am ajuns in Romania, ci cand m-am urcat in cursa Blue Air Malaga – Bucuresti. Da, eu credeam ca am sa revin la obiceiurile romanesti de rahat cand aterizez pe minunatul si prea-dezvoltatul aeroport Baneasa cu al sau terminal minuscul in care nici o cafea nu gasesti.
Stiti prea bine ca nu sunt genul de om care sa isi urasca tara si ca nu ma numar printre tinerii care vor sa paraseasca tara dupa terminarea liceului. Dar le dau dreptate celor care vor sa o taie. Sincer sa fiu, incep sa ma gandesc si eu la asta. In Spania a fost minunat si asta o auziti de la cineva care a scos capul de multe ori in afara. Alti oameni, alta civilizatie, alta traditie, alta cultura, alta educatie, alta infrastructura, etc.
Primul lucru pe care l-am facut cand am aterizat a fost sa scriu pe Twitter ca am avut un zbor oribil. Avionul era plin de rromi tigani care puteau in cel mai urat fel. Nu mai incape vorba de coloratul si multilingvisticului vocabular al lor. Spaniola, tiganeasca, romana, toate in aceeasi propozitie.
Oricum, m-am amuzat teribil, dar in acelasi timp ma gandeam la ce zile extraordinare am avut in cadrul mobilitatii Comenius a proiectului Cultural Identity in a Worldwide Classroom. In alta ordine de idei, echipajul Blue Air a fost exemplar.
Va mai povestesc maine despre minunata cursa Malaga – Baneasa. Acum scriu de pe drum. Zilele urmatoare va voi arata o gramada de lucruri interesante si voi posta multe poze. Plus ca revin la activitatea uzuala din plan local. Ceva nou si bun de scos in fata in peisajul mioritic exceptand debutul emisiunii Romanii au talent?
Articole recomandate:
