Nu știu dacă faptului că am scris aseară, la cald, se datorează cele aproape 20.000 de vizualizări la articolul pe care l-am publicat pe Adevărul despre spovedania lui Robert Turcescu.
De ceea ce pot fi sigur însă este că azi am primit, spre surprinderea mea, pe la prânz, un „hei”, urmat de „azi te bați cu Pleșu la vizualizări”.
Aș pune satisfacția mea că am scris un articol care a ajuns deschidere pe unul dintre cele mai vizitate site-uri din România pe plan secund. Mă bucur în primul rând că am ocazia să aduc clarificări și totodată să ridic niște întrebări în vizorul opiniei publice pe marginea unui subiect atât de important cum este auto-deconspirarea lui Robert Turcescu.
N-am pretins niciodată că sunt un orb care crede că toți jurnaliștii din presa centrală și formatorii de opinie sunt autentici și urmăresc informarea publicului, însă cazul Turcescu deschide, zic eu, un drum foarte periculos pentru credibilitatea statul de drept. Dacă se dovedește că Robert Turcescu, un formator de opinie destul de important în spațiul public românesc, a fost recrutat/folosit/șantajat pentru anumite jocuri dubioase ale nu știu căror servicii de informații, e foarte grav!
Spovedania lui Turcescu nu trebuie ascunsă sub preş. Nu este doar o chestiune ce priveşte cariera de jurnalist a lui Robert Turcescu sau credibilitatea diverşilor formatori de opinie din ţara noastră neplictisitoare, ci un subiect care poate provoca daune uriaşe anumitor instituţii ale statului. Vom mai privi cu aceiaşi ochi sfântul stat de drept dacă se va demonstra că anumite instituţii ale statului care se ocupă cu siguranţa naţională racolează jurnalişti, formatori de opinie, pentru a-i pune la treabă în slujba anumitor interese, alte decât cele ale statului?
Continuarea: Spovedania lui Turcescu: joc politic sau realitate crudă?
Articole recomandate:
