Dacă în 2012 Univega mea vedea lumina după perioada de iarnă prin februarie (atunci am solicitat-o la o tură pe zăpadă), debutul cu bicicleta pe 2014 l-am făcut ieri, la câteva ore de la întoarcerea în Bacău după 2 luni de absență pe plaiurile bistrițene. Mi-a fost dor de oraș și de împrejurimi.
16:55. Chiar dacă mai toată ziua a stat să plouă, am coborât în beci, mi-am pus la punct țoacla din punct de vedere tehnic și am scos-o la aer. Nu era prea curată, însă cadrul alb cu inserții verzi o făcea la fel de ochioasă ca după cumpărare.
17:10. Am pornit pe DN11 (E574) pe circulatul traseu asfaltat spre Măgura, un clasic pentru cicliștii băcăuani amatori de mișcare curată și rapidă.
17:14. E timpul pentru o fotografie pe Instagram, cu descrierea e o placere să revin în #bacau.
17:22. Am urcat dealul de la Luizi Călugăra. La urcare, în partea dreaptă apare Bacăul mult prea clar ca să nu trag încă o fotografie. Din mers, desigur, cu telefonul.
17:26. E liniște, verde și frumos la Măgura.
17:39. Cineva a făcut o crimă în Pădurea Măgura. Sper să aflu cine și de ce. Mă voi informa și voi reveni cu un articol.
17:51. Odată ajuns la Măgura Verde, norii din ce în ce mai pronunțați m-au făcut să mă întorc spre Bacău.
18:51. Panoramă cu Lacul Bacău II, unul dintre locurile mele preferate pentru stat și meditat.
19:09. Prima tură cu bicicleta din 2014 se încheie generic ca orice altă tură făcută după o perioadă mai lungă de pauză la pedale: cu gândul că acomodarea cu șaua necesită și timp, dar și mici probleme cu partea dorsală. 🙂
Articole recomandate:
