6 ani de blogging – să recapitulăm

Ieri am intrat oficial în cel de-al șaptelea an de blogăreală. Credeți-mă că nici nu știu de unde să încep sau cu ce să termin. Acesta ar trebui să fie un articol în care să reiterez ce mă împinge să-mi trântesc gândurile, părerile, succesele, frustrările, preferințele, prietenii și evenimentele mele preferate pe un sait. Așa este. Este un material despre Kristofer.ro și toate etapele prin care am trecut cu acest blog din 28 februarie 2007 și până ieri, 28 februarie 2013.

6 ani? Uau! Stau și mă gândesc că totul a fost o joacă la început. Aveam în spate un an de activitate pe internet și mi-am tras blog nu pentru că voiam să mă afirm și să mă bag în seamă (sau poate că tânjeam și după aceste lucruri în subconștient), ci pentru că m-am simțit atras de asta, de scris și de oferirea de informații cât mai direct cu putință.

Era începutul anului 2007. Vorbeam cu vecinul meu Mircea și îi făcusem capul praf cu părerea mea legată de starea online-ului băcăuan de la acea vreme. Singurul blog serios din Bacău de la acea vreme aparținea lui Răzvan, iar ziarele și televiziunile nu acordau importanță spațiului virtual. Descoperisem o nișă, una bună rău de tot.

Începusem să relatez în timp real de la evenimentele locale, adică imediat după terminarea lor, iar ziarele s-au simțit obligate să facă ceva în această privință. Era nefiresc ca un puști de 14-15 ani să dea primul știrea, dar acest lucru chiar se întâmpla. Chiar dacă mass-media locală începea să se trezească pe online, eu am mers mai departe. Eram partener media la tot ce era mai important în oraș, iar cuvântul meu se făcea auzit până la mai marii administrației locale. Asta se întâmplă și astăzi. Așa am cunoscut oameni precum președintele CJ Dragoș Benea sau ca primarul Romeo Stavarache.

Prietenii pe care mi i-am făcut în toți acești ani reprezintă primul lucru pe care l-aș aduce în discuție dacă aș fi întrebat ce am avut de câștigat de pe urma celor peste 5 500 de articole postate pe acest blog. Miile de ore petrecute la evenimente cu aparatul de fotografiat în mână au fost rareori o pacoste și mai mereu o plăcere pentru mine.

La urma urmei, ceea ce fac eu aici este un hobby. Am avut de câștigat enorm de multe lucruri în acești 6 ani. Inclusiv bani. Inclusiv faimă. Inclusiv influență. Am văzut țări și am călătorit datorită blogging-ului. Excursia la Londra este cel mai bun exemplu. Sau cea de la Budapesta.

Trebuie să știți că n-aș fi avut atâta succes în Consiliul elevilor dacă nu dețineam acest blog. M-am ajutat de blog și de contactele pe care mi le-am creat în mass-media cu ajutorul site-ului meu ca să duc imaginea și activitatea organizației pe cele mai înalte culmi. Am promovat intens activitățile pe care eu și colegii mei le-am realizat cât am fost prim-vicepreședinte la Consiliul Județean al Elevilor Bacău. Am avut cea mai bună promovare din țară în acel an și am luat și un premiu pentru asta.

Apoi, astăzi scriu pe Urban.ro și am un venit constant de acolo datorită articolelor despre muzică electronică pe care le postam până nu demult aici, pe blog. Andra Zaharia nu mai avea timp să se ocupe de această nișă pe Urban.ro și, cunoscându-mi pasiunea pentru muzică electronică și pentru scris, m-a recomandat. Îi mulțumesc. Știu sigur că nu avea de unde să îmi cunoască pasiunea decât de pe blog.

Tot acest blog m-a ajutat să pun umărul la fondarea Asociației Divanul AdBlog, cred că singura structură legală ce reunește bloggeri din toată țara. Am avut câteva proiecte pe plan local, avem 23 de bloggeri membri în prezent și avem gânduri mari. Suntem tineri, avem nici doi ani de la înființare, iar viitorul sună bine. Blogmeet-urile noastre săptămânale și seria Divanul VIP ne-au adus în atenția publicului larg. Sunt extrem de mândru de ce am reușit să realizăm cu asociația noastră până în momentul de față.

Blogging-ul este pasiunea mea principală, ceva de care nu cred că mă voi lăsa vreodată. Mereu îmi voi scrie gândurile. Consider că am ceva de spus. Această pasiune m-a ajutat să mă cunosc mai bine. Mi-am dat seama că nu sunt făcut pentru fotbal în clasa a XI-a, după aproape 10 ani de antrenamente. Am descoperit că sunt fascinat de fotografie, m-am îndrăgostit de muzica trance și am devenit nebun după plimbările cu bicicleta. De asemenea, am realizat că sunt un bun lider, un om care are ceva de spus și care poate să își facă auzită vocea.

Toate astea se datorează în mare parte acestui blog, care astăzi face 6 ani de existență. 6 ani care nu ar fi existat fără voi, cei care mă citiți cu atâta interes.

Vă mulțumesc mult! 🙂

Mulțumiri speciale către familie, Fox, Răzvan, Dragoș Benea, Dana, Madalin Rosioru aka MaDi, Florin, Ionuț Tomescu, Adelina, Cristi, George, Augustin, Romeo Moșoiu, Corina, Andrei Bogdan Petre, Cătălin Dociu, Cristian și Otilia de la Grafit Invest, Mircea Barbu, Dumitru Ficuță & Adriana Ciorcilă, Grishoo, Cătălin Bejan, Ilie Bîrzu, Dan Leonte, Ciudin Dan, Laura, Alina Bibire, Ana-Maria Rotaru, Eduard Vasilică, Ionuț Oprea. Ei sunt oamenii care au avut un mare cuvânt de spus în ceea ce privește succesul meu.